PERSONALITATEA REGELUI. Un caracter în primul rând extrem de solid şi echilibrat, ajutat de calităţile unui geniu militar şi un imens talent diplomatic. Un om robust cu bună condiţie fizică, luptător fiind şi călător cu statură impozantă dacă ipoteza că talerele de argint de la Coada Malului – Prahova îl reprezintă pe marele rege e adevărată.
NUMELE
Numele regelui apare în multe izvoare în forme diferite chiar la acelaşi scriitor. De amintit sunt:
– Burebistas, Burbistas, Boirebista, Beirebistas la Strabon
– Burebista, Burabista în decretul dyonisopolitan în cinstea lui Acornion
– Buruista la Iordanes
Personal tind spre îndemnul etimologilor spre Burebista, acesta fiind numele unanim acceptat, dar instinctual îmi vine pe limba Boerebista.
DOMNIA
Două izvoare: Getica lui Iordanes şi decretul dyonisopolitan în cinstea lui Acornion (plus un tezaur monetar) ne dau informaţii despre domnia lui Burebista contestate şi discutate de toţi istoricii moderni care spun că al doilea îl exclude pe primul dar care în viziunea mea se îmbină armonios. Primul ne spune că atunci când Sylla pune mâna pe putere la Roma (adică în anul 82 î.e.n.) Burebista deţinea deja puterea în Dacia, fapt susţinut şi de tezaurul menţionat de la Galiganul de jos, AG ce conţine monede dintre anii 150-81 î.e.n. îngropate probabil din cauza frământărilor ce încep odată cu „revoluţia” începută de Burebista. Pe baza celui de-al doilea izvor se poate face un frumos tablou al domniei lui Burebista.
După cum am arătat în 83 Burebista îşi începe acţiunile în 82 când avea aproape 30 de ani este deja la putere la Costeşti. Intre 80-70 Acornion acum cam la 30 de ani sau mai mult îl întâlneşte pe tatăl lui Burebista în vârstă de 65 de ani la Argedava de unde a plecat Burebista. În 48 Acornion acum la 60 de ani îndeplineşte ultima misiune diplomatică menţionată de decret. În anul 44-42 Burebista este asasinat la o vârstă de maxim 70 de ani (cu o mare toleranţă). Astfel rezultă o domnie de 38 de ani, între 30 şi 70 de ani şi o viaţă de 70 de ani, cifre perfect plauzibile. În virtutea celor mai sus spuse înaintez şi anii intre care a trăit Burebista: 111-43 î.e.n.Am introdus şi vârstele celor trei personaje pentru a aduce un argument în plus ipotezei mele. Ipoteza mea împacă atât cele două izvoare cât şi părerile a unor mari istorici în aparent conflict cum ar fi Crişan şi Daicoviciu.
CAPITALA
Pentru a susţine ipoteza mea mă voi referi la un scurt pasaj din decretul dyonisopolitan (din rândul 6) în care ni se spune că Acornion nefiind mulţumit cu întrevederea cu tatăl lui Burebista, pleacă la „drum lung” pentru a-l întâlni pe regele însuşi. Ce drum mai lung faţă de Dyonisopolis poate fi decât unul până la Costeşti?
Iată cum au stat poate lucrurile: Burebista cu o oaste de luat în seamă pleacă din Argedava cu gândul la locurile de lângă Orăştie. Se stabileşte la cea mai mare cetate de la acea oră de lângă Orăştie: la Costeşti de unde va activa un timp. Construieşte apoi Sarmizegetusa.Aşadar Costeşti a fost o capitală temporară, Sarmizegetusa una ideologică, religioasă, pe măsura regatului înfăptuit de marele rege şi un refugiu suprem. Oricum regele sigur era nevoit să circule neîncetat astfel capitala fiind unde era regele.
POLITICA INTERNĂ
Unificarea tuturor dacilor sub acest regat uriaş a avut loc pe mai multe planuri:
– militar: cu o oaste, după izvoare de 200.000 de ostaşi bine antrenaţi fizic şi tactic, cifra plauzibila dacă ne gândim că azi se cunosc sute de localităţi geto-dacice şi că armata a avut şi elemente străine.
– social: cel mai probabil că în ajutorul lui Burebista a venit marea majoritate a comaţilor dar putini pileaţi împărtăşindu-i visul. Aici ar trebui menţionat şi numărul populaţiei: dacă la un luptător se considera patru necombatanţi rezulta o populaţie de circa un milion de oameni.
– administrativ: Burebista e conducătorul suprem care convinge cu mai multă sau mai puţină forţă, Deceneu este cel care convinge cu blândeţe şi inteligenţă, iar curtea competentă îi ajută pe cei doi să-şi pună planurile în aplicare.
– economic: bate moneda pentru că cea existenta devine insuficientă comerţului care atinge cote uriaşe, fapt susţinut cu certitudine de arheologie.
– juridic: se redactează vestitele belagines.
– moral-religios: oamenii sunt aduşi la o viaţă după norme morale avangardiste implementate în mare parte cu ajutorul religiei.
POLITICA EXTERNĂ
Pe plan militar primele mari acţiuni îl găsesc pe Burebista atacând în 74 sudul Dunării în alianţa cu scordiscii pe care însă mai apoi din cauza unor neînţelegeri îi nimiceşte. În jurul anului 60 nimiceşte celţii boi şi taurisci in fruntea cărora se afla Critasiros. Mai apoi intre anii 55-48 cucereşte întregul litoral pontic între Olbia şi Apollonia.
Pe plan diplomatic duce tratative cu Pompeius căruia îi şi oferă ajutor militar şi care vorbeşte în faţa Senatului roman de un prieten personal (poate Burebista). Probabile legături diplomatice are cu dalmaţii când s-ar fi putut amesteca în răscoala acestora pe malul Adriaticii. Se presupun legături şi cu Midridates VI Eupator deşi puţin probabile.
GRANIŢELE
Celui mai mare regat din istoria noastră i se pot urmări graniţele pe următorul traseu: se pleacă de la S de Pont din Sozopol, Bulgaria, se merge de-a lungul Balcanilor de unde se urcă spre NV paralel cu Morava apoi spre N pe Dunăre până la Bratislava. De aici pe Carpaţii nordici se ajunge la Nistru care ne duce până la Parutino, Rusia înapoi la Pont.
SFÂRŞITUL
Ştirile despre acest eveniment ne lipsesc cu desăvârşire, se poate specula doar, probabil un asasinat între anii 44-42 într-o „revoltă de palat”.
Burebista, rege dac (70-44 i.e.n.). „Ajuns in fruntea neamului sau care era istovit de razboaie dese, getul Burebista l-a inaltat atat de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fata de porunci, incat in cativa ani a faurit un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine, ajungand sa fie temut chiar si de romani”, astfel sintetizeaza Strabon din Amaseia, geograf si istoric grec, care isi redacta opera la putin timp de la disparitia lui Burebista, personalitatea conducatorului dac. Aflat initial in fruntea unei formatiuni statale locale, Burebista, om de stat inzestrat cu remarcabile calitati de organizator, strateg militar si diplomat, reuseste sa unuifice formatiunile politico-militare daco-gete din spatiul carpato-dunareano-pontic sub autoritatea sa si sa puna astfel bazele unui puternic regat cu centrul, probabil, in Podisul Transilvaniei. In intreaga sa actiune, Burebista a fost sprijinit de marele preot Deceneu, colaboratorul si sfetnicul cel mai apropiat. Reorganizat de Burebista, care putea, potrivit afirmatiilor aceluiasi Strabon, sa mobilizeze o armata de 200.000 de luptatori, se impune la jumatatea secolului 1 i.e.n. ca principala forta politica si militara din Europa Centrala si de la Dunarea de Jos. Politica externa a statului lui Burebista, deosebit de activa si indrazneata, este indreptata spre redobandirea vechilor tinuturi dacice si spre contracararea pericolului expansiunii romane ce se contura pe intreaga linie a Dunarii.
Primul obicetiv il constituie, in jurul anului 60 i.e.n., inlaturarea suprematiei celtice din reg. Dunarii Mijlocii. Amploarea si vigoarea acestui efort militar, precum si succesul sau gasesc ecou si in izvoarele istorice care consemneaza completa nimicire a triburilor celtilor boii aflati sub conducerea lui Critasiros, precum si a celor taurisci; in urma acestei victorii, hotarele apusane ale Regatului dac sunt fixate pe Dunarea Mijlocie si Muntii Slovaciei. Infrangerea ulterioara a scordiscilor, triburi celtice din zona de varsare a Tisei in Dunare, aduce siguranta frontierei de sud-vest a Daciei si deschide perspectiva organziarii de incursiuni in sudul Dunarii, in Macedonia si Illyria, creind premisele stabilirii hotarelor meridionale ale regatului lui Burebista pe linia Muntilor Balcanici. In anii 55-48, atentia lui Burebista se indreapta spre rasarit, unde, dupa infrangerea lui Mithradates VI Eupator, regele Pontului, Roma reusise temporar, in urma campaniei lui M. Terentius Varro Lucullus, din anii 72/71, sa-si extinda autoritatea aspura oraselor grecesti vest-pontice. Triburile bastarnilor si sarmantilor de la est de Dacia si din regiunile nord-pontice sunt infrante, Burebista impunand apoi autoritatea statului dac coloniilor grecesti de pe litoralul septentrional si apusean al Marii Negre, de la Olbia, aflata la gurile Bugului, si pana la Apollonia, situata pe tarmul golfului Burgas in Tracia. Orase care s-au opus, precum Olbia, Histria si Mesambria, sunt asediate si luate cu asalt, suferind grave distrugeri si fiind obligate sa accepte apoi garnizoane dacice. Burebista ajunge astfel „stapanul tinuturilor de dincolo si de dincoace de Dunare”, devenind „cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia”, cum il numeste o inscriptie greaca contemporana. Aflat la apogeul puterii, Burebista este pe punctul de a interveni in razboiul civil dintre Caesar si Pompei din statul roman, trimitand in preajma bataliei de la Pharsalos (48), la cel din urma, ca sol, pe Acornion din Dionysopolis. Infrangerea si moartea lui Pompeius Magnus fac ca oferta de alianta a lui Burebista sa nu se materializeze. Victorios in razboiul civil, Caesar pregatea, se pare, o campanie indreptata impotriva rivalului sau din Carpati. Dupa asasinarea lui Caesar in Forumul din Roma, are loc si disparitia violenta a lui Burebista, victima probabil a unui complot al aristocratiei separatiste. Statul intemeiat de el se destrama initial in 4, apoi in 5 parti, intr-una dintre acestea mentinandu-se la putere Deceneu.
Personal tind spre îndemnul etimologilor spre Burebista, acesta fiind numele unanim acceptat, dar instinctual îmi vine pe limba Boerebista.
DOMNIA
Două izvoare: Getica lui Iordanes şi decretul dyonisopolitan în cinstea lui Acornion (plus un tezaur monetar) ne dau informaţii despre domnia lui Burebista contestate şi discutate de toţi istoricii moderni care spun că al doilea îl exclude pe primul dar care în viziunea mea se îmbină armonios. Primul ne spune că atunci când Sylla pune mâna pe putere la Roma (adică în anul 82 î.e.n.) Burebista deţinea deja puterea în Dacia, fapt susţinut şi de tezaurul menţionat de la Galiganul de jos, AG ce conţine monede dintre anii 150-81 î.e.n. îngropate probabil din cauza frământărilor ce încep odată cu „revoluţia” începută de Burebista. Pe baza celui de-al doilea izvor se poate face un frumos tablou al domniei lui Burebista.
CAPITALA
Pentru a susţine ipoteza mea mă voi referi la un scurt pasaj din decretul dyonisopolitan (din rândul 6) în care ni se spune că Acornion nefiind mulţumit cu întrevederea cu tatăl lui Burebista, pleacă la „drum lung” pentru a-l întâlni pe regele însuşi. Ce drum mai lung faţă de Dyonisopolis poate fi decât unul până la Costeşti?
Iată cum au stat poate lucrurile: Burebista cu o oaste de luat în seamă pleacă din Argedava cu gândul la locurile de lângă Orăştie. Se stabileşte la cea mai mare cetate de la acea oră de lângă Orăştie: la Costeşti de unde va activa un timp. Construieşte apoi Sarmizegetusa.Aşadar Costeşti a fost o capitală temporară, Sarmizegetusa una ideologică, religioasă, pe măsura regatului înfăptuit de marele rege şi un refugiu suprem. Oricum regele sigur era nevoit să circule neîncetat astfel capitala fiind unde era regele.
POLITICA INTERNĂ
Unificarea tuturor dacilor sub acest regat uriaş a avut loc pe mai multe planuri:
– militar: cu o oaste, după izvoare de 200.000 de ostaşi bine antrenaţi fizic şi tactic, cifra plauzibila dacă ne gândim că azi se cunosc sute de localităţi geto-dacice şi că armata a avut şi elemente străine.
– social: cel mai probabil că în ajutorul lui Burebista a venit marea majoritate a comaţilor dar putini pileaţi împărtăşindu-i visul. Aici ar trebui menţionat şi numărul populaţiei: dacă la un luptător se considera patru necombatanţi rezulta o populaţie de circa un milion de oameni.
– administrativ: Burebista e conducătorul suprem care convinge cu mai multă sau mai puţină forţă, Deceneu este cel care convinge cu blândeţe şi inteligenţă, iar curtea competentă îi ajută pe cei doi să-şi pună planurile în aplicare.
– economic: bate moneda pentru că cea existenta devine insuficientă comerţului care atinge cote uriaşe, fapt susţinut cu certitudine de arheologie.
– juridic: se redactează vestitele belagines.
– moral-religios: oamenii sunt aduşi la o viaţă după norme morale avangardiste implementate în mare parte cu ajutorul religiei.
POLITICA EXTERNĂ
Pe plan militar primele mari acţiuni îl găsesc pe Burebista atacând în 74 sudul Dunării în alianţa cu scordiscii pe care însă mai apoi din cauza unor neînţelegeri îi nimiceşte. În jurul anului 60 nimiceşte celţii boi şi taurisci in fruntea cărora se afla Critasiros. Mai apoi intre anii 55-48 cucereşte întregul litoral pontic între Olbia şi Apollonia.
Pe plan diplomatic duce tratative cu Pompeius căruia îi şi oferă ajutor militar şi care vorbeşte în faţa Senatului roman de un prieten personal (poate Burebista). Probabile legături diplomatice are cu dalmaţii când s-ar fi putut amesteca în răscoala acestora pe malul Adriaticii. Se presupun legături şi cu Midridates VI Eupator deşi puţin probabile.
GRANIŢELE
Celui mai mare regat din istoria noastră i se pot urmări graniţele pe următorul traseu: se pleacă de la S de Pont din Sozopol, Bulgaria, se merge de-a lungul Balcanilor de unde se urcă spre NV paralel cu Morava apoi spre N pe Dunăre până la Bratislava. De aici pe Carpaţii nordici se ajunge la Nistru care ne duce până la Parutino, Rusia înapoi la Pont.
SFÂRŞITUL
Ştirile despre acest eveniment ne lipsesc cu desăvârşire, se poate specula doar, probabil un asasinat între anii 44-42 într-o „revoltă de palat”.
Burebista, rege dac (70-44 i.e.n.). „Ajuns in fruntea neamului sau care era istovit de razboaie dese, getul Burebista l-a inaltat atat de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fata de porunci, incat in cativa ani a faurit un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine, ajungand sa fie temut chiar si de romani”, astfel sintetizeaza Strabon din Amaseia, geograf si istoric grec, care isi redacta opera la putin timp de la disparitia lui Burebista, personalitatea conducatorului dac. Aflat initial in fruntea unei formatiuni statale locale, Burebista, om de stat inzestrat cu remarcabile calitati de organizator, strateg militar si diplomat, reuseste sa unuifice formatiunile politico-militare daco-gete din spatiul carpato-dunareano-pontic sub autoritatea sa si sa puna astfel bazele unui puternic regat cu centrul, probabil, in Podisul Transilvaniei. In intreaga sa actiune, Burebista a fost sprijinit de marele preot Deceneu, colaboratorul si sfetnicul cel mai apropiat. Reorganizat de Burebista, care putea, potrivit afirmatiilor aceluiasi Strabon, sa mobilizeze o armata de 200.000 de luptatori, se impune la jumatatea secolului 1 i.e.n. ca principala forta politica si militara din Europa Centrala si de la Dunarea de Jos. Politica externa a statului lui Burebista, deosebit de activa si indrazneata, este indreptata spre redobandirea vechilor tinuturi dacice si spre contracararea pericolului expansiunii romane ce se contura pe intreaga linie a Dunarii.
Primul obicetiv il constituie, in jurul anului 60 i.e.n., inlaturarea suprematiei celtice din reg. Dunarii Mijlocii. Amploarea si vigoarea acestui efort militar, precum si succesul sau gasesc ecou si in izvoarele istorice care consemneaza completa nimicire a triburilor celtilor boii aflati sub conducerea lui Critasiros, precum si a celor taurisci; in urma acestei victorii, hotarele apusane ale Regatului dac sunt fixate pe Dunarea Mijlocie si Muntii Slovaciei. Infrangerea ulterioara a scordiscilor, triburi celtice din zona de varsare a Tisei in Dunare, aduce siguranta frontierei de sud-vest a Daciei si deschide perspectiva organziarii de incursiuni in sudul Dunarii, in Macedonia si Illyria, creind premisele stabilirii hotarelor meridionale ale regatului lui Burebista pe linia Muntilor Balcanici. In anii 55-48, atentia lui Burebista se indreapta spre rasarit, unde, dupa infrangerea lui Mithradates VI Eupator, regele Pontului, Roma reusise temporar, in urma campaniei lui M. Terentius Varro Lucullus, din anii 72/71, sa-si extinda autoritatea aspura oraselor grecesti vest-pontice. Triburile bastarnilor si sarmantilor de la est de Dacia si din regiunile nord-pontice sunt infrante, Burebista impunand apoi autoritatea statului dac coloniilor grecesti de pe litoralul septentrional si apusean al Marii Negre, de la Olbia, aflata la gurile Bugului, si pana la Apollonia, situata pe tarmul golfului Burgas in Tracia. Orase care s-au opus, precum Olbia, Histria si Mesambria, sunt asediate si luate cu asalt, suferind grave distrugeri si fiind obligate sa accepte apoi garnizoane dacice. Burebista ajunge astfel „stapanul tinuturilor de dincolo si de dincoace de Dunare”, devenind „cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia”, cum il numeste o inscriptie greaca contemporana. Aflat la apogeul puterii, Burebista este pe punctul de a interveni in razboiul civil dintre Caesar si Pompei din statul roman, trimitand in preajma bataliei de la Pharsalos (48), la cel din urma, ca sol, pe Acornion din Dionysopolis. Infrangerea si moartea lui Pompeius Magnus fac ca oferta de alianta a lui Burebista sa nu se materializeze. Victorios in razboiul civil, Caesar pregatea, se pare, o campanie indreptata impotriva rivalului sau din Carpati. Dupa asasinarea lui Caesar in Forumul din Roma, are loc si disparitia violenta a lui Burebista, victima probabil a unui complot al aristocratiei separatiste. Statul intemeiat de el se destrama initial in 4, apoi in 5 parti, intr-una dintre acestea mentinandu-se la putere Deceneu.
0 Comentarii