Comentarii

6/recent/ticker-posts

Interviu cu românul care conduce o Dacia 1300 în New York

Eduard Palaghiță este singurul român care conduce o Dacia 1300 autentică, pe străzile New York-ului. Tot pasiunea pentru bătrâna mașină românească l-a readus în România, după mai bine de 20 de ani de străinătate. 


Cum i-a venit ideea, cât l-a costat și, mai ales, de ce alege să reprezinte astfel țara noastră în America, aflăm împreună de la cel mai pasionat daciot din Statele Unite.

Ai ajuns în SUA în 1995, când aveai 12 ani. De ce a plecat familia ta din România?



Eduard Palaghiță: Bunicul meu a plecat în State pe timpul lui Ceaușescu. A fugit peste graniță în Ungaria, de acolo în Austria și, într-un final, în America, unde a primit azil politic. După Revoluție am plecat cu toții în America, pentru reîntregirea familiei.

Îți amintești cu ce mașină ai mers la aeroport, atunci, în copilărie, când aveai să părăsești România definitiv?


La aeroport am mers, bineînțeles, cu o Dacia 1300! Era mașina unui prieten de familie.


Prima amintire cu o mașină Dacia este un desen pe care l-ai făcut, inspirat de mașina mamei tale. Ai desenat inclusiv șurubelnița care ținea geamul. În anii ʼ90 colecționai surprize de la gumele Turbo. Nu te-au atras mașinile mai scumpe?


Părinții aveau o Dacia 1300 la care nu stătea ridicat geamul din spate. Ca să stea fix, au pus o șurubelniță între geam și portieră. De mic mi-a plăcut să desenez mașini, și da, țin minte că am desenat mașina părinților, cu tot cu șurubelnița în geam. Fiind pasionat de mașini, nu putea să îmi lipsească colecția de surprize de la gumele Turbo. Pe vremea aceea visam la mașini străine, Mazda RX-7, Chevrolet Camaro și Lamborghini Countach. Dar când am ajuns în State am început să visez la Dacia 1300. Am luat cu mine surprizele Turbo, când am plecat din țara, iar cu ajutorul internetului și al câtorva site-uri specializate am reușit să îmi completez colecția. De fapt, doar trei colecționari din lume au seria completa! Eu sunt unul dintre ei. De asemenea, dețin și cea mai veche cutie de gume sigilate, una din 1991!

Dorința de a aduce o Dacie veche în America ascunde în ea, de fapt, dorul de România?


Când am plecat din țară am pierdut contactul cu toți prietenii de acolo. Nu am fost în România de 20 de ani și, în afară de surprizele Turbo și de machetele Dacia, nu am mai avut nici o altă legătură cu România. Nu am uitat de unde am plecat și mereu m-am bucurat când am văzut ceva ce îmi aducea aminte de România. Am avut multe amintiri în Dacia părinților și a bunicii. Probabil și acest lucru m-a împins să aduc o Dacie în State. Sunt un om nostalgic și mereu caut să am lucruri care îmi aduc aminte de copilărie. Da, ai mai multe oportunități în America și viața e mai ușoară aici, dar copilăria din România nu se compară cu nici o alta. Am un frate mai mic cu zece ani. El a crescut cu Playstation, nu știe ce înseamnă Șotron, De-a v-ați ascunselea, Lapte gros și alte jocuri pe care le jucam în fața blocului. Păcat!…


Ce au spus părinții când au revăzut această amintire despre România, adusă chiar în America?


Inițial, mama a spus că sunt nebun – cum să aduc o Dacie în America!? Dar, după ce am apărut în presă și m-a văzut la televizor, a fost mândră de mine!

„Eu sunt primul și singurul care am adus o mașină Dacia din România!”
Mașina este o Dacie 1300 autentică, sau este asamblată din mai multe modele?
Mașina este o Dacie autentică, adusă din România, fabricată în anul 1977. Totul de pe ea e fabricat în România: carburator Carfil, stopuri Elba, centuri fabricate la Brașov, doar planetarele sunt fabricate în Germania, de către producătorul Glaenzer.


Cât te-a costat acest vis?


Acest vis m-a costat $3.500. De fapt, acesta a fost costul transportului și prețul pentru actele traduse și apostilate. Mașina a ajuns la mine datorită unui schimb cu fostul meu Renaut 12 model USA. Dacă ar fi să pun un preț pe tot, adică transport plus costul mașinii, ar fi undeva la $7.000. După ce am făcut schimbul, Dacia portocalie a fost pusă pe platformă spre Germania, iar de acolo într-un container pe vapor până la port-ul din New Jersey. Transportul a costat în jur de $2.500. Mașina a fost oprită la vamă pentru o inspecție. Nu cred că au mai văzut ei să vină o mașină românească în State, lucru care a fost suspect. A fost necesar să facă o inspecție cu raze X, care m-a costat încă $1.000!


Numărul de înmatriculare este „american”?


Numărul de înmatriculare este american, personalizat: 77 DACIA. Mașina, fiind mai veche de 25 de ani, a putut fi înmatriculată ca vehicul istoric. Doar așa am putut să o înmatriculez în State, pentru că aici scrie în lege că orice mașină mai veche de 25 de ani poate fi înmatriculată astfel. Știu că în State sunt vreo 50 de Trabant-uri, cel puțin vreo 10 Lada, mai multe Volga și alte mașini… comuniste. Dar nu sunt români pasionați. Eu sunt primul și singurul care am adus o mașină Dacia din România!

Nu are airbag-uri. Cât de sigură e mașina? Nu îți este frică să o conduci?


Cu toate că este o mașină veche, fabricată pe timpul lui Ceaușescu, când nu existau standarde de siguranță, nu mi-e frică să merg cu ea. Sunt atent, merg regulamentar, iar până acum nu am avut neplăceri în trafic.

Te-ai gândit să faci un business din recondiționări de Dacii vechi pentru românii nostalgici din America?


Acum că știu demersul de a importa o mașină în State, mi-a trecut prin cap să aduc câteva și să le vând pe Ebay. Dar nu pot să-mi imaginez un român stabilit în America dispus să dea mii de dolari pe o Dacie. Cred că le-ar fi frică de ce ar face dacă s-ar strica ceva la ea. Nu poți să mergi la magazinul de piese să cumperi o pompă de apă pentru o Dacie, totul trebuie să vină din România. Mie nu mi-e frică de asta, am prieteni în țară care mă pot ajuta cu orice piesă, la orice oră.


Câte mașini ai recondiționat?


Am recondiționat mai multe mașini pe care le-am vândut. De vreo zece ani mă pasionează marca Renault, în mod special cele care s-au vândut în State. Am avut un Renault 10, un Renault 18 și un Renault GTA. De asemenea două mașini Renault 12. În afară de acestea, am recondiționat un Chevrolet Camaro decapotabil din 1989, pe care încă îl mai am. Era una dintre mașinile la care visam de când am văzut-o într-o surpriză Turbo pe care o am de 12 ani și pe care nu cred că o să o vând vreodată. Am mai avut două „broscuțe”, una din 1968 și una din 1966.


Dacia este doar „de muzeu” sau este mașina de care te servești, zi de zi?


Dacia nu este o mașină de muzeu. O scot la plimbare de câteva ori pe săptămână. Când merg într-un loc mai special, fac câteva poze și le postez pe net. Cam în fiecare săptămână apar poze cu Dacia mea în diferite locuri din New York.


Cât de des te întorci în România? „Vânezi” Daciile vechi din România?


Dacia a fost motivul care m-a adus înapoi în România după aproape 20 de ani! În 2014 a fost prima dată când am venit în vizită, pentru întâlnirea națională Dacia din Brașov. Am mai venit și în 2015, când am și participat cu fostul meu Renault 12 break, trimis în țară special pentru acest show.

Ții mașina în garaj? Ai alarme speciale? În ce măsură o astfel de mașină este o miză pentru hoții din America?


Mașina o țin în garaj, dar nu mi-e frică să o parchez pe stradă. Nimeni nu s-ar gândi să o fure pentru că poliția i-ar găsi imediat pe hoți, fiind o mașină unică. Și mulți americani nu știu să conducă mașină care are cutie manuală. Aceasta în sine este un sistem anti-furt.

Dorința ta a fost să fotografiezi mașina în locuri speciale din America. Unde ai reușit să duci, până acum?


Până acum nu am fost prea departe cu Dacia, doar la un car show și în Long Island City, unde am fotografiat-o cu Manhattan-ul în fundal. Am mai fost și în Brooklyn pentru un interviu. O să merg în curând să fac un tur prin Manhattan, pentru o ședință foto. În august plănuiesc să conduc din Chicago până în Los Angeles, pe Route 66, un drum de 4.000 km!

Mașina are vreo urmă de rugină? Ai pus vreun ciorap de nailon în locul curelei de transmisie?


Mașina nu are pic de rugină. A fost revopsită acum câțiva ani, în culoarea originală. Fusta din spate, împreună cu compartimentul motorului au încă vopseaua originală. Nu am fost nevoit se aplic metodele de pe vremuri ale românilor pentru a menține mașina funcționabilă, totul a fost bine de când am adus-o în America. Doar am schimbat cauciucurile, bujiile, racordurile de la frâne și, bineînțeles, am suflat în jigler de câteva ori.

A existat vreo vedetă care să vrea să se fotografieze cu mașina?


Connect-R s-a fotografiat cu mașina, când a avut un concert la New York. Nadia Comăneci și Cabral mi-au dat share la poze.


Pentru a păstra imaginea României vechi, ai milieu pe bancheta din spate și câine-bibelou care își mișcă gâtul – cum se purta odinioară în Daciile Vechi?


Nu am milieu sau câine, dar am trusa medicală și emblemă cu RO pe lunetă. Pe fusta din spate este un afiș vechi cu ACR (Automobil Club Român).


„Planul de viitor este să merg cu Dacia pe Route 66”Ți-ai plimbat iubitele cu această mașină? Care a fost reacția?


Am plimbat doar o iubită cu Dacia – prietena mea cu care sunt împreună de cinci ani. Ea este americană, dar știe și apreciază pasiunea mea și mereu se bucură când scoatem Dacia la plimbare. Am cumpărat un Renault 12 din 1971, mașina după care a fost copiată Dacia 1300. O să-l restaurez și o sa fie mașina ei de weekend. Eu o să merg cu Dacia, ea cu Renault-ul. Are cutie automată, deci îl poate conduce.


Ce alte pasiuni ai?


În afară de mașini, mă pasionează surprizele de la gumele de mestecat și machetele la scară 1/43 și 1/18. Dețin peste 400 de machete Dacia/Renault.


Investiția în astfel de mașini este profitabilă? Sau fierul își pierde din valoare odată cu timpul?


Nu știu dacă investiția este profitabilă, dar nici nu îmi pasă. Am cumpărat mașina pentru mine, nu se poate pune preț pe bucuria pe care mi-o aduce.


Românii își doresc mașini din ce în ce mai scumpe. Cum vezi peisajul traficului din România în comparație cu cel din New York?


Americanii nu pun mare preț pe ce mașină conduci. Dacă ai o Honda sau un Mercedes, tot așa se uită lumea la tine. Văd case aici în valoare de milioane de dolari, iar în fața casei sunt mașini obișnuite, Chevrolet-uri și Ford-uri. În fiecare zi conduc un Cadillac Escalade din 2015, mașină de $90.000. Nimeni nu se uită la mine. În schimb, când conduc Dacia sau una dintre mașinile mele clasice, mereu primesc thumbs-up, claxoane și, la fiecare semafor, tot felul de întrebări. Lumea apreciază pasiunea, nu câți bani ai în bancă.


Ce vei face mai departe cu pasiunea ta pentru mașini? Care este următorul lucru pe care ți-l propui?


Planul de viitor este să merg cu Dacia pe Route 66. Va fi o aventură… once-in-a-lifetime. De asemenea, anul acesta o să trimit Renault-ul 12 în țară pentru o restaurare completă și o să mă prezint cu el la întâlnirea Dacia din 2017.
Sursa: mariustuca.ro

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii