Iata care sunt consecintele trecerii de la banii cash la cei digitali. Să începem cu un exemplu simplu. Imaginați-vă că aveți o bancnotă de 50 de euro în buzunar. Ați putea să o folosiți pentru a vă plăti cina la un restaurant. Proprietarul restaurantului ar putea, la rândul său, să folosească acești 50 de euro pentru a-și achita factura la spălătoria auto,
iar această succesiune de plăți ar putea continua. Cu toate acestea, după un număr nelimitat de tranzacții, bancnota de 50 de euro rămâne la fel, îndeplinind scopul pentru toți cei care au avut-o ca mijloc de plată, fără a aduce vreo schimbare semnificativă băncii.
Dar ce se întâmplă când alegem să plătim digital cu cardul bancar?
Costul plății digitale, inclusiv costurile de tranzacție în procente, este în medie de 2,5%, ceea ce înseamnă 1,25 EUR pentru fiecare tranzacție ulterioară. Acest cost se aplică la fiecare etapă a tranzacțiilor ulterioare: când proprietarul restaurantului își achită factura digital la spălătoria auto, când spălătoria auto plătește la coafor și așa mai departe. După primele 36 de tranzacții, din cei 50 de euro inițiali, rămân doar 5 euro, în timp ce restul de 45 euro devin proprietatea băncii.
Acest proces, în care banii digitali generează costuri de tranzacție pe parcursul utilizării lor, aduce beneficii semnificative pentru bănci și instituțiile financiare. Cu milioane de oameni efectuând miliarde de tranzacții, băncile sunt capabile să obțină profituri substanțiale. Cu toate acestea, acest lucru poate avea consecințe negative asupra economiei. Banii sunt scoși din circuit, iar acest lucru poate duce la inflație. Când nu există suficienți bani în circulație, schimburile comerciale devin dificile, iar economia suferă.
Pentru a contracara aceste efecte negative, utilizarea banilor cash rămâne o opțiune importantă. Încurajăm cumpărăturile de la cunoscuți, prieteni, vecini și să facem schimb de servicii, astfel încât să menținem bani în circulație. Cu o abordare echilibrată între banii digitali și cash, putem contribui la menținerea stabilității economice și la asigurarea că schimburile comerciale rămân eficiente.
O postare pe Facebook facuta de Beatrice Aldea, care a mai dus o luptă cu băncile, a devenit foarte populară.
Iată argumentele sale:
„Nu am firmă, plătesc preponderent cu cardul pentru că mi se pare comod, fac plăți online de când a intrat pe piață această modalitate de plată dar cu toate acestea nu sunt de acord cu acestă plafonare la sânge a tranzacțiilor cash.
𝗗𝗲 𝗰𝗲 𝗻𝘂 𝗮s 𝗿𝗲𝗻𝘂𝗻t𝗮 𝗻𝗶𝗰𝗶𝗼𝗱𝗮𝘁a 𝗹𝗮 𝗰𝗮𝘀𝗵 si 𝗱𝗲 𝗰𝗲 𝗻𝘂 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗱𝗲 𝗮𝗰𝗼𝗿𝗱 𝗰𝘂 𝗿𝗲𝘀𝘁𝗿a𝗻𝗴𝗲𝗿𝗲𝗮 𝘁𝗿𝗮𝗻𝘇𝗮𝗰t𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗰𝗮𝘀𝗵 s𝗶 𝗰𝘂 𝗹𝗲𝗴𝗶 𝗳a𝗰𝘂𝘁𝗲 𝗽𝗲 𝗴𝗲𝗻𝘂𝗻𝗰𝗵𝗶 𝗱𝗲 𝘂𝗻𝗶𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗻𝘂 𝗮𝘂 𝗹𝘂𝗰𝗿𝗮𝘁 i𝗻 𝘃𝗶𝗮t𝗮 𝗹𝗼𝗿 i𝗻 𝗱𝗼𝗺𝗲𝗻𝗶𝘂𝗹 𝗽𝗿𝗶𝘃𝗮𝘁?
I𝗡 𝗖𝗔𝗟𝗜𝗧𝗔𝗧𝗘 𝗗𝗘 𝗣𝗘𝗥𝗦𝗢𝗔𝗡A 𝗙𝗜𝗭𝗜𝗖A consider că este o îngrădire a drepturilor mele, vreau să dispun de banii munciți de mine în ambele forme, și fizic și digital/virtual, alegerea trebuie să îmi aparțină;
dacă nu aș avea comisioane negociate la banca unde am contul aș avea costuri suplimentare;
pentru că mi s-a deteriorat de câteva ori cardul din cauza bancomatelor vechi iar până la reemitere m-am găsit în imposibilitatea de a face plăți;
pentru că bancomatele blochează adeseori cardurile și nu poți intra în posesia lui decât la realimentarea acestuia, aproape că e mai rapid să îl reemiți decât să intri în posesia cardului blocat;
pentru că dacă ai eroare pe tranzacție băncile au termen lung de repunere a banilor pe cont, de obicei cam 30 de zile. Sunt acoperiți de Condițiile Generale de Afaceri pe care le semnează toată lumea la deschiderea conturilor.
pentru că în ultimii ani băncile au avut adeseori probleme cu sistemele sau au fost atacați de hackeri blocându-se orice activitate ore în șir;
pentru că e bine să ții ouăle în mai multe coșuri.
IN 𝗖𝗔𝗟𝗜𝗧𝗔𝗧𝗘 𝗗𝗘 𝗠𝗜𝗖 𝗖𝗢𝗡𝗧𝗥𝗜𝗕𝗨𝗔𝗕𝗜𝗟 pentru că plătesc mai ușor furnizorii cu ce am încasat cash peste zi;
pentru că pierd timp și bani cu deplasarea zilnică la bancă, chiar mulți dacă firma e în mediul rural și prima banca la câțiva zeci de km.
pentru că am costuri de 1-2% la depunerea banilor în bancă la ghișeu;
pentru că atunci când am vrut să depun banii la ATM acesta nu a funcționat de multe ori, sau nu am primit chitanță ori nu apăreau banii pe cont etc
pentru că la încasările cu POS am comision de 1% la încasările de la PF și 2% la încasările de la PJ;
pentru că nu am semnal bun/deloc în magazin și POS-ul nu prea funcționează
I𝗡 𝗖𝗔𝗟𝗜𝗧𝗔𝗧𝗘 𝗗𝗘 𝗠𝗔𝗥𝗘 𝗖𝗢𝗡𝗧𝗥𝗜𝗕𝗨𝗔𝗕𝗜𝗟 pentru că România nu e exclusiv urbană și am zone întregi fără semnal la telefon sau fără internet iar eu sunt în imposibilitatea de a încasa cu cardul;
pentru că am o flotă de 300 de mașini aflate pe traseu cu risc permanent de cheltuieli neprevăzute fapt care poate genera cheltuieli cash/zi mai mari de 2000 lei/zi cât mi-ai pus tu plafon.
pentru că mi-a crescut foarte mult riscul de neîncasare prin transferarea încasărilor prin bancă; nu pot controla momentul plății iar micile firme nu au o disciplină financiară riguroasă;
pentru că măcar nu mă lași măcar să provizionez 100% deductibil creanțele neîncasate;
pentru că îmi va crește semnificativ termenul efectiv de încasare;
pentru că m-ai forțat să am niște cheltuieli lunare suplimentare de 2% aplicat la fiecare încasare prin POS, cheltuieli pe care nu le aveam până acum;
pentru că mi-au crescut costurile cu depunerile în bancă datorită creșterii frecvenței depunerilor;
pentru că voi sfârși prin a-mi diminua cifra de afaceri.
Așa cum am spus de la bun început aceste îngrădiri arată neputința și incompetența statului în stârpirea evaziunii fiscale. Pentru că nu au fost în stare să identifice companiile și persoanele fizice cu probleme de conformare fiscală, au lovit în toți.
Și mai am o problemă cu modul de redactare a legilor, inclusiv aceasta privind restrângerea tranzacțiilor cash.
Nu le fac clare, sunt interpretabile. Asta poate duce la încălcări neintenționate ale legii. Iar ei stau la cotitură, abia așteptând să „ardă” nenorocitul de contribuabil.
Devine deja rea credință din partea legiuitorului.
Dar chiar nu sunt în stare să dea legi clare și fără echivoc?
Dar chiar suntem cârpa lor de șters pe jos?
Dar până când?”
Dar ce se întâmplă când alegem să plătim digital cu cardul bancar?
Costul plății digitale, inclusiv costurile de tranzacție în procente, este în medie de 2,5%, ceea ce înseamnă 1,25 EUR pentru fiecare tranzacție ulterioară. Acest cost se aplică la fiecare etapă a tranzacțiilor ulterioare: când proprietarul restaurantului își achită factura digital la spălătoria auto, când spălătoria auto plătește la coafor și așa mai departe. După primele 36 de tranzacții, din cei 50 de euro inițiali, rămân doar 5 euro, în timp ce restul de 45 euro devin proprietatea băncii.
Acest proces, în care banii digitali generează costuri de tranzacție pe parcursul utilizării lor, aduce beneficii semnificative pentru bănci și instituțiile financiare. Cu milioane de oameni efectuând miliarde de tranzacții, băncile sunt capabile să obțină profituri substanțiale. Cu toate acestea, acest lucru poate avea consecințe negative asupra economiei. Banii sunt scoși din circuit, iar acest lucru poate duce la inflație. Când nu există suficienți bani în circulație, schimburile comerciale devin dificile, iar economia suferă.
Pentru a contracara aceste efecte negative, utilizarea banilor cash rămâne o opțiune importantă. Încurajăm cumpărăturile de la cunoscuți, prieteni, vecini și să facem schimb de servicii, astfel încât să menținem bani în circulație. Cu o abordare echilibrată între banii digitali și cash, putem contribui la menținerea stabilității economice și la asigurarea că schimburile comerciale rămân eficiente.
O postare pe Facebook facuta de Beatrice Aldea, care a mai dus o luptă cu băncile, a devenit foarte populară.
Iată argumentele sale:
„Nu am firmă, plătesc preponderent cu cardul pentru că mi se pare comod, fac plăți online de când a intrat pe piață această modalitate de plată dar cu toate acestea nu sunt de acord cu acestă plafonare la sânge a tranzacțiilor cash.
𝗗𝗲 𝗰𝗲 𝗻𝘂 𝗮s 𝗿𝗲𝗻𝘂𝗻t𝗮 𝗻𝗶𝗰𝗶𝗼𝗱𝗮𝘁a 𝗹𝗮 𝗰𝗮𝘀𝗵 si 𝗱𝗲 𝗰𝗲 𝗻𝘂 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗱𝗲 𝗮𝗰𝗼𝗿𝗱 𝗰𝘂 𝗿𝗲𝘀𝘁𝗿a𝗻𝗴𝗲𝗿𝗲𝗮 𝘁𝗿𝗮𝗻𝘇𝗮𝗰t𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗰𝗮𝘀𝗵 s𝗶 𝗰𝘂 𝗹𝗲𝗴𝗶 𝗳a𝗰𝘂𝘁𝗲 𝗽𝗲 𝗴𝗲𝗻𝘂𝗻𝗰𝗵𝗶 𝗱𝗲 𝘂𝗻𝗶𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗻𝘂 𝗮𝘂 𝗹𝘂𝗰𝗿𝗮𝘁 i𝗻 𝘃𝗶𝗮t𝗮 𝗹𝗼𝗿 i𝗻 𝗱𝗼𝗺𝗲𝗻𝗶𝘂𝗹 𝗽𝗿𝗶𝘃𝗮𝘁?
I𝗡 𝗖𝗔𝗟𝗜𝗧𝗔𝗧𝗘 𝗗𝗘 𝗣𝗘𝗥𝗦𝗢𝗔𝗡A 𝗙𝗜𝗭𝗜𝗖A consider că este o îngrădire a drepturilor mele, vreau să dispun de banii munciți de mine în ambele forme, și fizic și digital/virtual, alegerea trebuie să îmi aparțină;
dacă nu aș avea comisioane negociate la banca unde am contul aș avea costuri suplimentare;
pentru că mi s-a deteriorat de câteva ori cardul din cauza bancomatelor vechi iar până la reemitere m-am găsit în imposibilitatea de a face plăți;
pentru că bancomatele blochează adeseori cardurile și nu poți intra în posesia lui decât la realimentarea acestuia, aproape că e mai rapid să îl reemiți decât să intri în posesia cardului blocat;
pentru că dacă ai eroare pe tranzacție băncile au termen lung de repunere a banilor pe cont, de obicei cam 30 de zile. Sunt acoperiți de Condițiile Generale de Afaceri pe care le semnează toată lumea la deschiderea conturilor.
pentru că în ultimii ani băncile au avut adeseori probleme cu sistemele sau au fost atacați de hackeri blocându-se orice activitate ore în șir;
pentru că e bine să ții ouăle în mai multe coșuri.
IN 𝗖𝗔𝗟𝗜𝗧𝗔𝗧𝗘 𝗗𝗘 𝗠𝗜𝗖 𝗖𝗢𝗡𝗧𝗥𝗜𝗕𝗨𝗔𝗕𝗜𝗟 pentru că plătesc mai ușor furnizorii cu ce am încasat cash peste zi;
pentru că pierd timp și bani cu deplasarea zilnică la bancă, chiar mulți dacă firma e în mediul rural și prima banca la câțiva zeci de km.
pentru că am costuri de 1-2% la depunerea banilor în bancă la ghișeu;
pentru că atunci când am vrut să depun banii la ATM acesta nu a funcționat de multe ori, sau nu am primit chitanță ori nu apăreau banii pe cont etc
pentru că la încasările cu POS am comision de 1% la încasările de la PF și 2% la încasările de la PJ;
pentru că nu am semnal bun/deloc în magazin și POS-ul nu prea funcționează
I𝗡 𝗖𝗔𝗟𝗜𝗧𝗔𝗧𝗘 𝗗𝗘 𝗠𝗔𝗥𝗘 𝗖𝗢𝗡𝗧𝗥𝗜𝗕𝗨𝗔𝗕𝗜𝗟 pentru că România nu e exclusiv urbană și am zone întregi fără semnal la telefon sau fără internet iar eu sunt în imposibilitatea de a încasa cu cardul;
pentru că am o flotă de 300 de mașini aflate pe traseu cu risc permanent de cheltuieli neprevăzute fapt care poate genera cheltuieli cash/zi mai mari de 2000 lei/zi cât mi-ai pus tu plafon.
pentru că mi-a crescut foarte mult riscul de neîncasare prin transferarea încasărilor prin bancă; nu pot controla momentul plății iar micile firme nu au o disciplină financiară riguroasă;
pentru că măcar nu mă lași măcar să provizionez 100% deductibil creanțele neîncasate;
pentru că îmi va crește semnificativ termenul efectiv de încasare;
pentru că m-ai forțat să am niște cheltuieli lunare suplimentare de 2% aplicat la fiecare încasare prin POS, cheltuieli pe care nu le aveam până acum;
pentru că mi-au crescut costurile cu depunerile în bancă datorită creșterii frecvenței depunerilor;
pentru că voi sfârși prin a-mi diminua cifra de afaceri.
Așa cum am spus de la bun început aceste îngrădiri arată neputința și incompetența statului în stârpirea evaziunii fiscale. Pentru că nu au fost în stare să identifice companiile și persoanele fizice cu probleme de conformare fiscală, au lovit în toți.
Și mai am o problemă cu modul de redactare a legilor, inclusiv aceasta privind restrângerea tranzacțiilor cash.
Nu le fac clare, sunt interpretabile. Asta poate duce la încălcări neintenționate ale legii. Iar ei stau la cotitură, abia așteptând să „ardă” nenorocitul de contribuabil.
Devine deja rea credință din partea legiuitorului.
Dar chiar nu sunt în stare să dea legi clare și fără echivoc?
Dar chiar suntem cârpa lor de șters pe jos?
Dar până când?”
0 Comentarii