Comentarii

6/recent/ticker-posts

Ion Cristoiu îi demască: 'Cum își fac ziare și televiziuni Serviciile prin intermediari!'



Ion Cristoiu îi demască: 'Cum își fac ziare și televiziuni Serviciile prin intermediari interfețe!'
Gazetarul Ion Cristoiu a invocat în articolul său influența serviciilor secrete în presă. El a dat exemplul perioadei interbelice și îl citează în acest sens pe Tudor Arghenzi.

„O deosebire de substanță făcută de Arghezi între presa de partid și presa independentă o găsesc valabilă și azi, dacă nu mai ales azi în deosebirea dintre presa Sistemului și Presa independentă. Presa de partid era înainte de Război, presă de partid. Principalele partide aveau oficioase. Se publicau în ele pozițiile oficiale ale partidului, dar și anchete, dezvăluiri, pamflete despre dușmanii formațiunii”, arată Ion Cristoiu, pe blogul său.

„(...) Presa finanțată de Servicii, pe sub mînă. Se ia un ins folosit ca interfață, unul fără nici o legătură cu presa, dar cu serioase legături cu penalul. Altfel spus un ins gata să facă pușcărie în locul ofițerului de caz. Intră nițel la pîrnaie, după metoda agenților trimiși afară, pentru că a luat asupra sa întreaga tărășenie, și cînd se mai liniștesc treburile e eliberat condiționat. Interfațatorul face o firmă. Aceasta nu e a lui, ci a Serviciilor.

 Cu firma respectivă el inițiază o mulțime de afaceri oferite de Servicii. Azi, de exemplu, va primi comenzi de la stat pentru măști sau pentru ventilatoare sau pentru tablete. Prețul e dublu decît cel care ar fi fost obținut prin licitație. O parte din bani, mică, firește, îi revin interlopului, căruia i se pune în vedere să nu fie ostentativ în bogăția sa. Cea mai mare parte e pusă deoparte, pentru Servicii. Cînd acestea au nevoie de o publicație, interlopul devine proprietar de gazetă, de site, sau chiar de televiziune. Nu sînt banii lui, prin urmare poate fi generos la salarii. Numai că echipa nu și-o face el. O fac Serviciile. Puține sînt cazurile cînd comanda de presă e dată de cîrnățar celor din redacție. De regulă, o dată cu trustul, cîrnățarul primește și o listă cu cei pe care trebuie să-i angajeze. Nu totdeauna sînt toți cei din redacție. E vorba de un nucleu, de o echipă de comando, adusă de obicei de la alte redacții, care au dat faliment sau al căror proprietara început să nu mai răspundă la comenzi. Această echipă primește comenzile. Datoria patronului cîrnățar e să lase echipa să facă ce vrea.

Despre deosebirea dintre cele două prese, Tudor Arghezi scrie în tableta Legea drumurilor la Cameră, din Seara, 4 aprilie 1913: „Trebuie să afirmăm că «Seara», care n-a cruțat în ultimul timp pe domnul Bădărău și a divulgat multe din afacerile sale, este, în ce privește legea drumurilor, cu totul de partea domnului Bădărău.

Aceasta este deosebirea între ziarele de partid – care pornesc la luptă cu precugetare și neagă fără distincție toate actele unui guvern ce nu-i al lor – și între ziarele independente, care aleg și pot cu aceeași hotărîre să judece aspru sau să aducă laude aceluiași om, după cum el greșește și fură, sau se întemeiază.”, arată Ion Cristoiu pe blogul său.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii