Comentarii

6/recent/ticker-posts

Pensionara care n-a mai sărbătorit Crăciunul de 35 de ani. „Nu știu ce e ăla brad, în suflet a fost negru”

În timp ce mii de lumini se aprind în brazi, pe străzi sau pe cer, unii oameni văd o singură lumină aprinsă de sărbători: e aceeași care le ține companie și în nopțile cu insomnii. Constanța Stan, o pensionară de 78 de ani din Ploiești, stă trează în unele seri, cu becul aprins în camera în care locuiește.


 „Nu știu ce e ăla brad, în suflet a fost negru”, spune ea înainte de Crăciun. Această perioadă din an nu a mai reprezentat nimic pentru ea de 35 de ani. Totuși, voluntara unei asociații o vizitează, o duce la medic când are nevoie, îi face cumpărăturile. O poveste despre singurătate, dar și speranță.1 din 4 vârstnici din mediul urban, adică peste 450.000, se confruntă cu un grad ridicat de singurătate, iar 36% dintre ei resimt un grad mediu de singurătate. De asemenea, 32% dintre seniori se simt marginalizați și trăiesc într-o continuă izolare, potrivit unui studiu național realizat de Kantar România, cu privire la indexul singurătății și efectele acesteia printre seniorii români informeaza libertatea.ro

Aproape 20% din populația României este formată din oameni de peste 65 de ani, potrivit INS, iar o treime dintre aceștia sunt în prag de sărăcie, conform Eurostat.

Doamna Stan își trăiește singurătatea într-o casă din Ploiești, aflată într-o curte comună cu mai multe locuințe. Din cauza „condițiilor modeste” în care stă, doamna Stan sau Tanța, cum îi zice lumea, ne-a spus că preferă să nu ne primească la ea acasă. Așa că ne-am cunoscut în casa Iuliei Ene, voluntară în cadrul Asociației Niciodată Singur – Prietenii vârstnicilor, care e doar la câțiva metri de a ei.


Tanța a intrat încet pe ușa de care e agățată o coroniță, puțin șchiopătând. E îmbrăcată în negru, iar pe cap are un batic care îi alunecă de pe părul grizonat. De sub ochelarii mari, cu rame groase, i se văd ochii umezi. În urmă cu puțin peste o lună i-a murit fiul cel mic. Celălalt băiat e plecat la muncă în străinătate. De soțul ei s-a despărțit de câteva zeci de ani.

 
„A venit îngerul meu”

Iulia o știe pe doamna Stan de opt ani, de când s-a mutat în casa din curtea comună. Spune că de atunci e voluntară, doar că nu era și cu numele, decât de patru ani. În Ploiești sunt 6-7 voluntari din partea Niciodată Singur, care se ocupă de 15 vârstnici. 13 doamne și doi domni. Îi scot în oraș, îi ajută cu cumpărăturile, îi ajută cu rețete medicale, petrec timp cu ei. Iulia spune că nu banii sunt principala problemă a acestor oameni în vârstă, ci singurătatea. Acesta e și criteriul după care îi aleg în asociație.


 Mai multe pe libertatea.ro



Trimiteți un comentariu

0 Comentarii