Comentarii

6/recent/ticker-posts

„În primul rând, suntem categorii sociale diferite”. Declarația unei profesoare care a stârnit controverse / Ar trebui ca elevii să aibă aceeași intrare în școli cu a profesorilor?

Declarația unei profesoare de la o școală din Capitală a stârnit controverse în mediul online. Comentând o propunere a Consiliului Național al Elevilor ca elevii și profesorii să nu mai aibă intrări separate în școli, profesoara a spus, pentru Școala 9, că ar fi „o formă de uzurpare a imaginii cadrului didactic”: „În primul rând, suntem categorii sociale diferite”.



Desființarea intrării separate pentru profesori din școli a fost propusă de Consiliul Național al Elevilor pentru noul Statut al elevului.

În raportul anual privind implementarea Statutului elevului realizat de Consiliul Național al Elevilor la finalul anului trecut, printre problemele semnalate se numără asigurarea transportului gratuit al elevilor la școală, încălcarea dreptului la educație sau modul în care au fost sancționați elevii pe parcursul anului școlar, a scris edupedu. Conform raportului de 52 de pagini, elevii cer, printre altele, ca prin noul Statut al elevului să fie prevăzut să nu mai existe intrări/ieșiri separate din unitatea de învățământ destinate exclusiv profesorilor, „elevilor fiindu-le restricționat accesul în mod ilegal în prezent”.

„În primul rând, suntem categorii sociale diferite”

Solicitarea a stârnit reacții diverse, conform Școala 9.

Claudia Osiceanu, profesoară de română la Școala Gimnazială „Grigorie Ghica Voievod” din București, a declarat pentru Școala 9 că desființarea intrării separate pentru profesori ar fi „o formă de uzurpare a imaginii cadrului didactic”: „Este o formă de uzurpare a imaginii cadrului didactic. În primul rând, suntem categorii sociale diferite”.

Profesoara a făcut o comparație cu spitalul: „Nici la spital, dacă mergem, nu dăm nas în nas cu doctorul pe scară. Au intrări separate medicii și pacienții”.

„Un cadru didactic, chiar și în societatea contemporană în care este afectată imaginea profesorului, rămâne un mentor, un formator de destine.
Și ca să pot să fac lucrul acesta corect, îmi trebuie o stare, îmi trebuie un statut, un loc în instituție. Haideți atunci să le deschidem și cancelaria. Să intre și în cancelarie”, a mai declarat profesoara.

Postarea virală a Prințesei Urbane

Declarația sa a stârnit controverse în mediul online, printre cei care au intervenit fiind și Ioana Chicet-Macoveiciuc, cunoscută în mediul online drept Prințesa Urbană.

Ea a lăsat mărturia unei mame românce al cărui copil de 4 ani a început școala în urmă cu câteva luni într-un sat cu 17.000 de locuitori din Olanda.





Postarea Ioanei Chicet-Macoveiciuc a devenit virală - a fost distribuită de peste 1.400 de ori și a adunat sute de comentarii, multe fiind ale unor mame care locuiesc cu copiii în alte state și care relatează cum este la școlile de acolo.

Redăm câteva:„În Austria este aceeași intrare”.

„În Republica Moldova profesorii și elevii au aceeași intrare. Sincer, nici nu îmi imaginez să fie altfel”.
„Predau la o școală în State. Se folosește de obicei aceeași intrare. La noi la școală există una separată pe unde intră doar profesorii, dar numai datorită faptului că dă spre parcarea unde numai angajații au voie să parcheze. În rest, părinți, elevi, profesori intră pe intrarea principală. Nu există vreo intrare în clădire “staff only”.

„În Anglia, fie că ești profesor, director sau elev, părinte, femeie de serviciu, toți au aceeași intrare, nu există protocoale separate”.

„În Dresden/Germania, la școala fiicei mele există diferite intrări, însă cele mai des folosite, două, sunt în aceeași măsură folosite și de elevi și de învățători (clase 1-4)”.
„În Singapore se intră pe aceeași intrare și profesori și copii. Fiicele mele au avut o experiență minunată acolo. Ba mai mult, când ne-am întors în țară, profu’ de mate al fiicei mele mi-a trimis un e-mail în care să își ia rămas bun și să îmi spună cât de minunată e fetița mea și chiar dacă matematica nu e punctul ei forte, apreciază efortul depus și veselia cu care venea la ore, ceea ce făcea procesul de învățare (pentru toți copiii) mult mai plăcut”.

„Băiatul meu a avut o perioadă în care plângea dimineața la școală și mă ruga să merg cu el până în clasă. Învățătoarea văzând acest lucru l-a întrebat ce s-a întâmplat, dacă l-a supărat cineva, a vorbit și cu mine, dar el continua să plângă dimineața. După o săptămână îl aștepta dimineața la ușa, îl prelua dansa și îi zicea mereu „Hadi, ce bine că ai venit, te-am așteptat la ușa să vii, avem atât de multe lucruri de făcut și tu nu mai veneai odată”. Îl lua în brate și îl conducea în clasă. După 2 zile copilul nu a mai plâns. Noi locuim în Germania și exista o singura intrare pt elevi și profesori.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii