Ionel Ivasiuc, un cultivator de legume prosper din zona Banatului, explică cum poate fi dibuit un pepene copt fără a recurge la testul „dopului”. Fermierul, cunoscut și sub numele „Ionel de la Lugojel”, vinde lubeniță în această perioadă la marginea domeniul său agricol situat pe DN6 Lugoj-Caransebeș.
Ivasiuc consideră că savoarea lubeniței pleacă de la felul în care este îngrijită, iar minimizarea riscului de a cumpăra fructul crud la piață depinde de buna-credință sau de priceperea agricultorului.
Producătorul explică faptul că pepenii nu pot fi adunați din câmp la grămadă. Un fruct „umflat” generos poate părea copt, pentru neinițiați, dar în realitate să nu fie încă pregătit pentru recoltare. Fermierul bănățean spune ce detalii trebuie urmărite înainte de a rupe fructul de pe vrej.
„Trebuie să sune ca o tobă întinsă”
Ca să exemplifice pentru reporterul Libertatea, cultivatorul merge în câmp, unde indică un pepene mare, dar necopt, și unul numai bun de recoltare.
Aici putem să observăm că avem trei cârcei”, arată agricultorul în zona în care codița pepenelui este legată de plantă. „În momentul de față, cârceii sunt uscați, sunt negri, ca un pai (n.r. – primul indiciu că fructul a ajuns la maturitate). Un al doilea factor: aici (n.r. – lângă coadă) observăm o frunză care are forma unei lingurițe. Și ea este uscată. Este al doilea semn bun, care îți demonstrează că lubenița este coaptă. După ce ai verificat acești trei cârcei și lingurița ești 50% sigur că pepenele este bun.
Mergem mai departe. Trebuie să întoarcem un pic pepenele așa, în lateral, și să vedem dacă are un pic de pată galbenă. Avem pată galbenă, e ok. Deja suntem la 75% siguri că pepenele este bun. Dar încă nu suntem 100%”, completează fermierul bănățean.
Următorul pas este „ciocănitul”. „Eu le bat cu vârful degetelor, cu buricul de la degete, pentru că este locul cel mai sensibil unde poți să simți vibrația. Trebuie să sune ca o tobă întinsă. Scoate o rezonanță și simți ca un pic de înțepătură la buricul degetului. Simți o mică durere, dar și vibrația în vârful degetului. Până aici suntem aproape 100% siguri.
Niciodată nu vom spune 100%, dar eu zic că 99% acest pepene este foarte bun. Cireașa de pe tort este când clientului îi dau să și guste, să se asigure. El spune ultimul cât de perfect este”, explică Ionel de la Lugojel.
Ivasiuc consideră că savoarea lubeniței pleacă de la felul în care este îngrijită, iar minimizarea riscului de a cumpăra fructul crud la piață depinde de buna-credință sau de priceperea agricultorului.
Producătorul explică faptul că pepenii nu pot fi adunați din câmp la grămadă. Un fruct „umflat” generos poate părea copt, pentru neinițiați, dar în realitate să nu fie încă pregătit pentru recoltare. Fermierul bănățean spune ce detalii trebuie urmărite înainte de a rupe fructul de pe vrej.
„Trebuie să sune ca o tobă întinsă”
Ca să exemplifice pentru reporterul Libertatea, cultivatorul merge în câmp, unde indică un pepene mare, dar necopt, și unul numai bun de recoltare.
Aici putem să observăm că avem trei cârcei”, arată agricultorul în zona în care codița pepenelui este legată de plantă. „În momentul de față, cârceii sunt uscați, sunt negri, ca un pai (n.r. – primul indiciu că fructul a ajuns la maturitate). Un al doilea factor: aici (n.r. – lângă coadă) observăm o frunză care are forma unei lingurițe. Și ea este uscată. Este al doilea semn bun, care îți demonstrează că lubenița este coaptă. După ce ai verificat acești trei cârcei și lingurița ești 50% sigur că pepenele este bun.
Mergem mai departe. Trebuie să întoarcem un pic pepenele așa, în lateral, și să vedem dacă are un pic de pată galbenă. Avem pată galbenă, e ok. Deja suntem la 75% siguri că pepenele este bun. Dar încă nu suntem 100%”, completează fermierul bănățean.
Următorul pas este „ciocănitul”. „Eu le bat cu vârful degetelor, cu buricul de la degete, pentru că este locul cel mai sensibil unde poți să simți vibrația. Trebuie să sune ca o tobă întinsă. Scoate o rezonanță și simți ca un pic de înțepătură la buricul degetului. Simți o mică durere, dar și vibrația în vârful degetului. Până aici suntem aproape 100% siguri.
Niciodată nu vom spune 100%, dar eu zic că 99% acest pepene este foarte bun. Cireașa de pe tort este când clientului îi dau să și guste, să se asigure. El spune ultimul cât de perfect este”, explică Ionel de la Lugojel.
Mai multe pe libertatea.ro
0 Comentarii