Niculae are 24 de ani și a avut o viață foarte grea. Nu a știut niciodată cum e să spună cuiva "mamă" sau "tată", iar de când a fost dat afară din sistemul instituționalizat și a terminat banii ce i-au fost alocați, străzile au devenit casa lui.
Niculae reușește să trăiască din mila oamenilor și din peturile pe care le duce la reciclat. Cel mai mult își dorește să termine liceul și să-și găsească un job care să-i asigure un trai decent. Ce l-a ajutat mereu să depășească toate provocările vieții a fost credința sa în Dumnezeu. „Cel mai mare vis este să termin liceul, să am un loc stabil şi un acoperiş deasupra capului şi să am o dantură (…)”. Cu toate că nu s-a putut bucura de dragostea părintească niciodată, Nicolae știe că iubirea e mai de preț decât banii.
„De iubire am cel mai mult nevoie, cred că ar fi cel mai ok pentru mine pentru că atâţia ani cât am stat, nu am avut parte de o familie, nu pot să zic că o sunam pe mama şi îi ziceam mamă pentru că nu mi-e mamă. Nu o judec, nu o voi judeca în continuare, o înţeleg, cum şi alţii mă înţeleg pe mine, ştii, şi contează foarte mult. dar nu poţi cât stai în cămin să ai pe cineva, să te ataşezi, să spui mamă, tată…adică văd tineri care trec pe lângă mine ştii şi îi văd la telefon, ce faci mamă, cum eşti. Lucrurile astea pe mine mă afectează foarte rău”, a mărturisit el într-un interviu postat pe TikTok şi venit pe platforma Fii Observator.
Niculae: „Caut bidoane să strâng de 50-60 de lei ca să pot să mânânc ceva”
Zi de zi se chinuie să trăiască și să strângă bani pentru masă. Uneori nu reușește, așa că sunt și zile când nu mănâncă nimic.
„E o viaţă, nu ştiu dacă e dreaptă sau nedreaptă pentru mine, dar încurajez şi mă încurajez câteodată singur şi îmi pun întrebări şi îmi răspund singur. Cel mai greu atunci când stau pe drum şi stau şi caut bidoane să strâng de 50-60 de lei ca să pot să mânânc ceva, adică nu am în principiu pe cineva alături de mine, măcar cu nişte sfaturi să zici, bă fă aia că e bine pentru tine sau lucrurile astea.
Eu cât timp am stat în orfelinat, orice copil ia o alocaţie, cum şi eu la rândul meu am luat-o, dar noi nu aveam dreptul să ne atingem de ea, se strângea pe un cont bancar personal la fiecare copil în parte. Când ieşi din sistem ţi se acordă alocaţia respectivă 98 de milioane. M-am unit cu o persoană…tot din centru, am plătit chiria pe mai multe luni de zile ca să fim noi liniştişţi, banii i-am folosit cu un scop. Am locuit câteva zile pe străzi, până când a venit perioada ploioasă, am fost nevoit să apelez la un prieten măcar pentru două zile să mă ţină şi mai departe sunt nevoit să stau pe străzi. Este urât pe stradă, nu poţi să dormi, ai documentele şi lucrurile importante cu tine”, a mai povestit tânărul.
Niculae își dorește mult să muncească, știe că e singura soluție pentru a-și putea asigura tot ce are nevoie. Din păcate, însă, se confruntă cu numeroase refuzuri, pe motiv că nu are unde locui.
„Am sunat la mai multe anunţuri, am explicat situaţia mea, dar, din păcate, angajatorii respectivi mi-au explicat că nu există posibilitate şi am fost respins pe motiv că nu am unde să stau. Sunt zile când nu mănânc nimic. Au fost zile când aveam 3-4 lei şi am mâncat pufuleţi. E o încercare dată de Dumnezeu. Doamne dă-mi putere să continui mai departe, să am o viaţă mai uşoară”, mai spune Nicolae.
0 Comentarii