Alegerile prezidențiale din România au ajuns să se joace pe terenul pe care îl cunoaștem cu toții, dar despre care vorbim doar în șoaptă – în curtea serviciilor secrete. Acolo se dă bătălia, printre convorbiri interceptate și promisiuni făcute mai mult sau mai puțin sub forma unui mic trafic de influență (sau
șantaj, depinde din ce parte privești lucrurile), lângă dosare vechi ce așteaptă momentul potrivit când va fi șters praful de pe ele, cu urmăriri prin hoteluri și restaurante, cu tot felul de capcane aruncate „pelicanilor”. Printre înaripate, și Călin Georgescu, al cărui apetit pentru firimiturile ofițerilor de informații a prins bine și începe să dea roade. Când s-a apucat să vorbească despre legătura sa cu serviciile secrete, Georgescu a trecut Rubiconul.
Că a știut sau nu, e mai puțin important, dar acum a aflat și el că nu mai are cale de întors. Declarația cum că are în spatele lui ofițeri din „intelligence-ul” românesc dovedește lipsa abilității sale în acest câmp tactic, unde niciodată sursele nu se deconspiră, dimpotrivă, sunt protejate. Vorbind degajat și deschis cu privire la relațiile pe care le are în structurile de informative, suveranistul care a răsculat România ca niciun alt politician post-decembrist s-a dat de gol că este un amator, nicidecum un jucător.
„Ce pot să vă spun este că sunt oameni de bună credință care mă informează permanent, chiar din interior. Văd și eu niște rapoarte pe care… la diverse întâlniri din acestea…”, a îngăimat Călin Georgescu într-un dialog cu Marius Tucă. Fără să intre mai mult în detalii, a mai completat doar că oamenii respectivi „sunt profesioniști în sistem, asta garantat, cunosc personal”.
Serviciile care asigură securitatea statului român nu au trădat, Național vă poate dezvălui. Din contră, chiar, muncesc și o fac temeinic, ca la carte, fără pic de pauză. Munca ofițerilor de informații este, însă, puțin cunoscută publicului larg, motiv pentru care de multe ori se naște falsa impresie că oricine poate „penetra” sistemul. În realitate, lucrurile stau pe dos, iar Călin Georgescu este cel mai bun exemplu în acest sens. El nu a primit decât atât cât trebuia să primească în materie de informații ce i-au fost livrat astfel încât serviciile secrete să-l agațe. Îl țin cald și aproape, asta în timp ce dosarul i se construiește filă cu filă, dacă e să ne raportăm la cum se lucrează în acest domeniu.
Chiar dacă toată munca depusă presupune să dea impresia că-l susțin, în realitate ofițerii de informații îl manipulează pe Călin Georgescu, nu invers. Iar dovada că a căzut în plasă, mușcând momeala, o reprezintă împăunarea cu faptul că are „surse” în interiorul acestor structuri. Brațul lung al „Securității” îl monitorizează, îl cunoaște și începe să-l manipuleze.
Și de aici s-ar putea să i se și tragă!
Românii au o vorbă care, în anumite contexte, se potrivește ca o mănușă – prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul. Când apuci să te lauzi că serviciile de informații îți mănâncă din palmă, s-ar putea să pierzi toată mâna, de fapt.
Călin Georgescu a făcut o gafă, situație în care presupunem că nu știa că este manipulat. Indiferent cum stă treaba, nu-i a bună pentru el! Afirmând că primește informații de la oameni din serviciile secrete, Georgescu comite un autodenunț. Fie și numai pe baza declarației anterioare, el poate fi chemat să dea explicații în legătură cu datele pe care susține că le-a obținut din sfera intelligence-ului românesc. Să spui că ai văzut și tu „niște rapoarte…”, arătate de „profesioniști în sistem”, „oameni de bună credință”, înseamnă că ți-ai dat singur foc la valiză. În ce bază ai pus mâna pe acele documente? Care era contextul în care ochii tăi, de civil, s-au putut uita peste rapoarte secrete ce țin de siguranța și apărarea statului?
Știm că s-a tot căutat un motiv pentru ca Georgescu să fie eliminat din joc și se pare că, acum, l-a oferit chiar el. Este doar o chestiune de timp până când bulgărele ăsta numit joaca de-a prietenia cu serviciile secret va ajunge la vale și-l va strivi pe favoritul naționaliștilor.
.jpg)
0 Comentarii