Marian Preda, rectorul Universității din București, critică felul în care guvernul Bolojan a început nu cu tăierea subvențiilor de la partide și sinecuri, ci cu măsuri care îi lovesc mai degrabă pe cei mai vulnerabili. „Premierul o fi altul, dar miniștrii sunt în bună măsură aceiași care au hotărât aceste nesfârșite recompense politice.
A fost risipă și acum trecem, peste noapte, la austeritate”, spune rectorul, într-un interviu pentru HotNews. „În sociologie se spune așa: o acțiune devine reală prin prezentarea ei. Tăierea a devenit reală săptămâna aceasta. Suntem în plină criză, fiecare detaliu devine catastrofic”, explică Marian Preda.
Sociologul crede măsurile de austeritate sunt necesare, însă felul în care guvernanții au comunicat cu cei cărora le cer compromisuri a fost defectoasă și „nimeni nu cere oamenilor iertare. Vag o spune Bolojan”. Rectorul critică și tăierea burselor elevilor și studenților: „Cine le-a dat note prea mari? De ce iau atâția burse? Nu elevii și studenții au hotărât”, spune Preda, care crede, însă, că „nu se vor atinge de bursele studenților în felul anunțat”.
– Ce nu pricepe românul? După ce a avut atâtea și atâtea beneficii, acum vine Bolojan și taie. De ce iese în stradă?
– Orice recompensă primită este considerată cuvenită. „Este beneficiu? Este spor? Nu! Este meritul meu. Primesc mai mult pentru că merit. Muncesc de-o viață aici”. Să nu uităm apoi comparația.
– S-o numim invidie?
– De ce nu? Dar cred că mai bine pornim de la ideea de comparație. Cu cine îmi compar banii? Cu fratele meu, cu vecinul meu, cu Occidentul. Am un salariu mai mic decât al fratelui meu care este într-o țară occidentală. El are un salariu de două ori mai mare. Nu e drept! Nu suntem toți la fel, nu suntem în UE? Argumentele oamenilor, vedeți, sunt simple și e normal să se revolte în momentul în care se taie.
„Demotivarea este uriașă”
– La ce duce „taiatul” ăsta făcut de Bolojan?
– Aici demotivarea este uriașă. În teoria organizațiilor se spune așa: „dă-le oamenilor salariul corect și fă-i să uite de bani”. Adică motivează-i în toate felurile posibile și fă-i să nu privească banii ca pe singura realitate și speranță. Ori, motivația a lipsit. Numiri politice în instituții politice nu înseamnă motivarea celor care muncesc cu adevărat.
– Lovitura cea mare s-a dat celor cu venituri mici.
– Prima problemă este a celor care nu au suficient pentru un trai decent. Și la noi sunt vreo 30% dintre români care sunt sub pragul de sărăcie. La aceștia, 50 lei sunt esențiali.
Deci, pe de o parte, sunt cei cu venituri mici care nu prea mai au de unde să taie, pe de altă parte sunt ceilalți la care problema este de echitate. Întotdeauna se va găsi cineva în preajmă care pare că lucrează mai puțin, deci e mai puțin merituos și primește mai mult. Și din păcate, guvernele chiar au oferit foarte multe exemple de acest fel.
Ciolacu a dat ca la recompensarea maneliștilor, «fără număr»
– Să se taie „la sânge”!
– Acum, în privința tăierii, știți ce cred eu că nu înțelegem foarte mulți? Mă pun și eu în categoria asta. Cum Dumnezeu de au putut să mărească atât de mult anumite cheltuieli, știind că România avea deficit?
Cum de s-a cheltuit și mai mult și mai mult? Cum de s-au mărit pensiile, salariile cu aceste sume deși se știa că suntem deja în groapă? Vrei să mărești? Oamenii vor aprecia o mărire de 5% de 10%, cât îți permite bugetul. Ciolacu a dat așa, ca la recompensarea maneliștilor, „fără număr”.
Știți ce lipsește în această ecuație? Nimeni nu cere oamenilor iertare. Vag o spune Bolojan. Dar să se spună: români, ne cerem iertare!
– La ce folosește iertarea?
– Ajută, ajută! Recunoașterea greșelii este foarte importantă pentru a reseta tipurile de probleme și de soluții. Dacă tu n-ai recunoscut o greșeală, foarte mulți vor spune stai puțin, păi, de ce schimbi tu acum lucrurile? Cine a greșit? Recunoașterea greșelii este un pas spre redefinirea problemei.
În al doilea rând, cine a dat pensii, salarii? Cine? Poporul? Nu! Nu populația României a hotărât să se dea pensii, să se dea salarii pentru a capta bunăvoința și simpatia, lucru care oricum nu s-a întâmplat în rundele de alegeri. Și atunci cine a greșit? Decidenții trebuie să-și asume greșeala asta. Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată.
„Liderii trebuie să explice că interesul colectiv primează”
– Acum nimeni nu e de vină și toți politicienii urlă: criză! Criză!
Ori, în momentele de criză care afectează grupuri mari, în care societatea este amenințată, țara este amenințată, dacă fiecare ar merge pe interesul individual, nimeni nu s-ar mai duce la război, ca-n Ucraina, și nimeni nu ar vrea să i se taie veniturile, ca la noi.
Liderii trebuie să explice că interesul colectiv primează, pentru că interesul individual e mai bine reprezentat prin cel colectiv. Adică, ni se taie veniturile tuturor, riscul individual este mai mare pentru mine, dar dacă întreaga societate suferă la fel, pot să-nțeleg, suntem împreună în aceeași situație, ne întrajutorăm, găsim soluții împreună.
Sacrificăm un pic din interesul individual pentru interesul colectiv. Asta trebuie explicat. Altfel nu se poate. Oamenii simpli își iau de la gură la propriu pentru a plăti consecințele inflației și creșterii de TVA și alte tăieri de diverse feluri. Tu, guvernant, ce faci?
Compensațiile pensionarilor CCR, imorale
– Dai compensanții pensionarilor de la Curtea Constituțională!
– Da! Este imoral. Și este imoral dacă nu găsești o soluție de a corecta o asemenea chestie strigătoare la cer. De exemplu, dacă legea e lege, amână plata unei asemenea compensații și dă un decret privind diminuarea sau ștergerea unui asemenea beneficiu pe viitor. Trebuie acționat imediat.
Sociologul crede măsurile de austeritate sunt necesare, însă felul în care guvernanții au comunicat cu cei cărora le cer compromisuri a fost defectoasă și „nimeni nu cere oamenilor iertare. Vag o spune Bolojan”. Rectorul critică și tăierea burselor elevilor și studenților: „Cine le-a dat note prea mari? De ce iau atâția burse? Nu elevii și studenții au hotărât”, spune Preda, care crede, însă, că „nu se vor atinge de bursele studenților în felul anunțat”.
– Ce nu pricepe românul? După ce a avut atâtea și atâtea beneficii, acum vine Bolojan și taie. De ce iese în stradă?
– Orice recompensă primită este considerată cuvenită. „Este beneficiu? Este spor? Nu! Este meritul meu. Primesc mai mult pentru că merit. Muncesc de-o viață aici”. Să nu uităm apoi comparația.
– S-o numim invidie?
– De ce nu? Dar cred că mai bine pornim de la ideea de comparație. Cu cine îmi compar banii? Cu fratele meu, cu vecinul meu, cu Occidentul. Am un salariu mai mic decât al fratelui meu care este într-o țară occidentală. El are un salariu de două ori mai mare. Nu e drept! Nu suntem toți la fel, nu suntem în UE? Argumentele oamenilor, vedeți, sunt simple și e normal să se revolte în momentul în care se taie.
„Demotivarea este uriașă”
– La ce duce „taiatul” ăsta făcut de Bolojan?
– Aici demotivarea este uriașă. În teoria organizațiilor se spune așa: „dă-le oamenilor salariul corect și fă-i să uite de bani”. Adică motivează-i în toate felurile posibile și fă-i să nu privească banii ca pe singura realitate și speranță. Ori, motivația a lipsit. Numiri politice în instituții politice nu înseamnă motivarea celor care muncesc cu adevărat.
– Lovitura cea mare s-a dat celor cu venituri mici.
– Prima problemă este a celor care nu au suficient pentru un trai decent. Și la noi sunt vreo 30% dintre români care sunt sub pragul de sărăcie. La aceștia, 50 lei sunt esențiali.
Poate în acei bani se află o cutie de bere în plus la sfârșitul zilei. O bere pe care omul s-o bea în tihnă. Acum berea aia poate dispare sau berea aceea rămâne ca o cheltuială și creează ceartă pe resurse în familie. Așa apare marea problemă, disprețul pentru cel care a tăiat berea.
Deci, pe de o parte, sunt cei cu venituri mici care nu prea mai au de unde să taie, pe de altă parte sunt ceilalți la care problema este de echitate. Întotdeauna se va găsi cineva în preajmă care pare că lucrează mai puțin, deci e mai puțin merituos și primește mai mult. Și din păcate, guvernele chiar au oferit foarte multe exemple de acest fel.
Ciolacu a dat ca la recompensarea maneliștilor, «fără număr»
– Să se taie „la sânge”!
– Acum, în privința tăierii, știți ce cred eu că nu înțelegem foarte mulți? Mă pun și eu în categoria asta. Cum Dumnezeu de au putut să mărească atât de mult anumite cheltuieli, știind că România avea deficit?
Cum de s-a cheltuit și mai mult și mai mult? Cum de s-au mărit pensiile, salariile cu aceste sume deși se știa că suntem deja în groapă? Vrei să mărești? Oamenii vor aprecia o mărire de 5% de 10%, cât îți permite bugetul. Ciolacu a dat așa, ca la recompensarea maneliștilor, „fără număr”.
Știți ce lipsește în această ecuație? Nimeni nu cere oamenilor iertare. Vag o spune Bolojan. Dar să se spună: români, ne cerem iertare!
– La ce folosește iertarea?
– Ajută, ajută! Recunoașterea greșelii este foarte importantă pentru a reseta tipurile de probleme și de soluții. Dacă tu n-ai recunoscut o greșeală, foarte mulți vor spune stai puțin, păi, de ce schimbi tu acum lucrurile? Cine a greșit? Recunoașterea greșelii este un pas spre redefinirea problemei.
În al doilea rând, cine a dat pensii, salarii? Cine? Poporul? Nu! Nu populația României a hotărât să se dea pensii, să se dea salarii pentru a capta bunăvoința și simpatia, lucru care oricum nu s-a întâmplat în rundele de alegeri. Și atunci cine a greșit? Decidenții trebuie să-și asume greșeala asta. Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată.
„Liderii trebuie să explice că interesul colectiv primează”
– Acum nimeni nu e de vină și toți politicienii urlă: criză! Criză!
– Am avut pandemia. Avem războiul la doi pași acum. Avem o criză reală acum. Oamenii merg în perioadele normale pe interesul individual, raționalitatea individuală, se pun în centru pe sine și propria familie.
Ori, în momentele de criză care afectează grupuri mari, în care societatea este amenințată, țara este amenințată, dacă fiecare ar merge pe interesul individual, nimeni nu s-ar mai duce la război, ca-n Ucraina, și nimeni nu ar vrea să i se taie veniturile, ca la noi.
Liderii trebuie să explice că interesul colectiv primează, pentru că interesul individual e mai bine reprezentat prin cel colectiv. Adică, ni se taie veniturile tuturor, riscul individual este mai mare pentru mine, dar dacă întreaga societate suferă la fel, pot să-nțeleg, suntem împreună în aceeași situație, ne întrajutorăm, găsim soluții împreună.
Sacrificăm un pic din interesul individual pentru interesul colectiv. Asta trebuie explicat. Altfel nu se poate. Oamenii simpli își iau de la gură la propriu pentru a plăti consecințele inflației și creșterii de TVA și alte tăieri de diverse feluri. Tu, guvernant, ce faci?
Compensațiile pensionarilor CCR, imorale
– Dai compensanții pensionarilor de la Curtea Constituțională!
– Da! Este imoral. Și este imoral dacă nu găsești o soluție de a corecta o asemenea chestie strigătoare la cer. De exemplu, dacă legea e lege, amână plata unei asemenea compensații și dă un decret privind diminuarea sau ștergerea unui asemenea beneficiu pe viitor. Trebuie acționat imediat.
.webp)
0 Comentarii