„N-am porc din cauza scroafelor de la București! Georgescu o să le dea cu râtul în noroi” – supărarea din Corbii Mari, Voluntari și Smeeni că porcii sunt interziși, de Crăciun, la vânzare în târgurile săptămânale

Porcul este interzis în oboarele de animale. E furie și ură în târgurile de la Corbii Mari - Dâmbovița, Voluntari - Ilfov și Smeeni - Buzău. Porcul este interzis de câteva luni bune, dar acum, de Crăciun, chiar este o lipsă de respect. Porcul e cu familia românească la masă. Degeaba se urlă că dă pestă, că are pestă. 

Corbii, Voluntarii ori Smeenii zic în cor: nu vor „hoții care ne vând tacâmuri congelate, hoții care sunt în Parlament, hoții care sunt la Bruxelles”. Porcul, membrul familiei românești, este interzis. Și acum, de Ignat și de Crăciun, ce-o să facă românii? Oamenii răspund, în bătaie de joc, că o să taie „porcul cu gheare”, adică numai pasărea. Că doar pasărea e liberă la vânzare. Cocoș, găină, curcan, rață, porumbel. Situația de fapt

Umblu de vreo două săptămâni prin oboarele de animale, târgurile săptămânale, unde găsești tot ce-a fătat universul: cauciucuri, congelatoare, basmale, ochelari, morcov, țelină, ceapă, usturoi, mere, casetofoane, pick-up-uri, izmene, adidași. Lipsește porcul.

În Corbii Mari, Voluntari și Smeeni am întrebat de ce lipsește porcul. Mi s-a răspuns că sunt soluții temporare, este prezentă pesta porcină și nu-și permite nimeni să contamineze târgul întreg pentru vreun porc toxic.

Dar cum așa? Porcul este Împărat în gospodăria românului. Românul curat, verde, nu poate intoxica porcul. Dacă-i amintești asta de Crăciun, românului îi vine să bage cuțitul în tine. Că n-are în ce să bage. N-are de unde să pună pe limba lui un șorici, o fleică.

În absența Porcului, românul vorbește suveranist! Ridică sus tricolorul. Înjură și drăcuie UE și Parlamentul României. Și visează la Georgescu care să facă ordine.

Singurul porc din lume a fost la Corbii Mari – Dâmbovița

„Pleacă, omule, de aici, nu mă poza, că mă prinde ăștia!”. Dar dacă e interzis, de ce l-ați adus pe Ghiță în târg?

„Ca să dau de mâncare la copii. Atât am în bătătură. Un porc. N-am bani. Dau porcul, iau o găinușă la copil, de Crăciun”.

Omul se ferea cu ochii, ascundea cum putea porcul în căruță. Dar zic ăștia că e infectat.

„Porcul meu e ca copilul meu, cum să fie infectat? I-am dat de mâncare din ce am mâncat eu”.

Voluntariul a ajuns de râsul curcilor

Târgul din Voluntari nu mai are niciun animal. Faima Ilfovului e plină de peruși, de porumbei. Păi de ce? Cal, vițel, capră, oaie nu se vând. Nu mai e cerere. Oamenii și-au uitat ocupațiile. Interzise de prea multe ori, vițica sau oița n-au mai călcat în târg. Oamenii n-aveau de unde cumpăra. Au uitat și cum arată.

Porc? N-are voie. O să uităm și de ăsta cum arată. O să tăiem „porcul cu gheare”, că doar păsăretul are voie în târg. E plin de pene aici, unde se auzea suveran guițatul și se simțea sfârâind șoriciul.

„O să fim ca niște muieri, o să dăm din aripi”.

În Smeeni, o să se vină pe cal alb să se facă dreptate porcului

Arzătoare de gaz, cuțite, oală de sarmale, cizme de cauciuc. Tot arsenalul pentru tăiat porcul e aici. Dar nu-i porcul. E curcă, e rață, e găină, e cal, e ponei. Dar nu e porc. Ba e, urlă o muiere în târg, și „ciachira aia care sucește gâtul la bărbați!”, „curva secolului!”.