România a rămas exact ca pe vremea lui Iohannis și Ciolacu. De ce nu am fost invitati la întâlnirea „greilor” NATO, de la Berlin. „Ne-am făcut-o singuri”

România a lipsit de la o nouă întâlnire importantă, la Berlin, unde „greii” NATO au dezbătut situația Ucrainei și au negociat cu americanii. Expertul în securitate Marius Ghincea, de la Universitatea ETH Zurich, analizează situația, pentru „Adevărul”, și explică absența țării noastre prin neputința și lipsa de ambiție și de implicare pe care România le decontează acum.

„Greii” alianței - Emmanuel Macron, Friedrich Merz, Keir Starmer, Giorgia Meloni, alături de președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și secretarul general al NATO, Mark Rutte, s-au întâlnit la Berlin pentru marile decizii. În paralel, șefii statelor de eșalon 2 – România și alte câteva țări de pe flancul estic, au fost convocați la Helsinki. Edificator este că însuși Alexander Stubb, președintele Finlandei, nu a fost prezent la Helsinki și s-a aflat la Berlin, unde au avut loc discuții esențiale pentru viitorul Ucrainei și al Uniunii Europene. Tot în capitala Germaniei s-a aflat și premierul Poloniei, Donald Tusk, nu însă și președintele sau premierul României.

Practic, România a lipsit încă o dată de la întâlnirea cu istoria, deși pentru a conta cu adevărat și pentru a avea un cuvânt de spus în negocierile ar fi trebuit să fie la Berlin. Nici măcar faptul că România are cea mai lungă graniță cu Ucraina și nici faptul că din punct de vedere logistic vom avea o importanță geografică sporită la momentul demarării proiectului de reconstrucție a Ucrainei nu au fost suficiente argumente pentru o prezență românească în capitala Germaniei.

De ce am lipsit de la Berlin

Într-o analiză pentru „Adevărul”, expertul în securitate Marius Ghincea, cercetător la Universitatea ETH din Zurich (Elveția), susține că poziția slabă a României în rândul alianței este cauzată exclusiv de lipsa de voință politică și de lipsa implicării țării noastre în parteneriatul cu aliații.

„Motivul pentru care noi nu am fost invitați la Berlin, din punctul meu de vedere, este pentru faptul că în Germania au fost invitați actorii care sunt dispuși să facă niște investiții și să contribuie semnificativ, atât pe parte economică, cât și pe parte militară, la găsirea unei soluții de amploare pentru problema securității Ucrainei”, explică Ghincea.

Deși România a făcut de la bun început alegerea corectă - a optat pentru tabăra occidentală și a sprijinit Ucraina, nu a știut să fie cu adevărat implicată. În tot acest timp, liderii de la București, indiferent dacă a fost vorba de Klaus Iohannis sau de Nicușor Dan ori de Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu sau Ilie Bolojan, au demonstrat că România este un bun executant al solicitărilor venite din marile capitale europene și de la Kiev, dar că îi lipsește orice inițiativă, orice ambiție și orice idee originală. În schimb, țări ca Polonia și Finlanda, ultima cu populație un sfert cât a României, au reușit să convingă prin inițiativele și contribuția și implicarea lor că merită un loc la masa celor care decid.

„România s-a poziționat destul de clar încă de la început, spunând că nu vrem să contribuim nici cu forțe militare și nici nu putem contribui cu bani, cu resurse materiale. Asta înseamnă că nu avem ce să punem pe masă”, susține Marius Ghincea.

Nu e suficientă poziția geografică

Bucureștiul a mizat pe importanța sa geostrategică derivată din proximitatea față de Ucraina și a crezut că acest argument, altfel important, este și suficient. Dar s-a înșelat și a avut de pierdut din această cauză.

„Faptul că suntem în vecinătatea Ucrainei nu e suficient. Și alte state se mai află în vecinătatea Ucrainei, așa că nu suntem singurii care avem acest avantaj. Plus că, în general, noi nu am vrut să ne asumăm o poziție mai asertivă și mai ambițioasă în acest dosar. Speram doar să beneficiem, să fim un fel de free riders care să ne bucurăm de reconstrucția Ucrainei transformând România și în hub logistic, dar fără să contribuim noi prea mult. Vrem să ne luăm partea noastră, în loc să contribuim”, punctează Ghincea.

În aceste condiții, România se autoexclude și își minimalizează rolul și importanța în alianță. „În condițiile astea, putem spune că România nu e dispusă să contribuie nici pe partea de securitate, nici militar cu forțe, și nu e dispusă să contribuie nici financiar, economic, pentru că efectiv nu ne permitem. Așa că să ne punem în locul aliaților. De ce am fi invitați, cu ce venim acolo, ce punem pe masă? De aceea mi se pare că critica la adresa președintelui sau guvernului trebuie să înceapă de la nivelul de motivație și de asertivitate. Dacă noi nu vrem, evident că ceilalți nu o să ne invite, nu o să se roage de noi”, spune Marius Ghincea.

România a rămas exact ca pe vremea lui Iohannis și Ciolacu

Expertul remarcă și faptul că nici noul președinte, Nicușor Dan, și nici Guvernul Bolojan nu au venit cu nimic nou față de Klaus Iohannis și guvernele din perioada fostului lider de la Cotroceni.

„Nu avem efectiv nicio schimbare din acest punct de vedere. Avem poate ceva tentative, ceva încercări timide, poate poziție mai asertivă din partea Ministerului de Externe, dar în rest, președintele nu arată nicio schimbare. Nimeni, nimic. Dacă vorbim despre președinte, putem vorbi fără probleme de Iohannis 3.0. E efectiv continuitatea de la Iohannis. Președintele Dan are consilieri care gândesc în aceeași logică ca și consilierii lui Iohannis. Deci nimic nou”, mai afirmă Marius Ghincea.

Și ca și cum nu ar fi suficient, autoritățile dau dovadă de lipsă de transparență în raport cu opinia publică. Marius Ghincea amintește aici poziția fostului ministru al Apărării, Ionuț Moșteanu, care a refuzat să răspundă la întrebarea despre ajutorul oferit de România Ucrainei. Iar opacitatea și lipsa de transparență a fostului ministru nu a făcut decât să dea „muniție” celor care contestă decizia României de a ajuta Kievul și să aducă și mai multă neîncredere și frustrare din partea populației, care se simte ignorată cu desăvârșire.

„Nici măcar nu vor să publice conținutul ajutorului militar sau umanitar pe care l-am oferit până acum în Ucraina. Ne amintim aici comentariile domnului Moșteanu. Deci avem peste tot o continuitate, exact aceeași poziție ca în timpul mandatelor lui Iohannis. Și asta nu ne face bine”, consideră Ghincea.

În opinia sa, nici măcar nu se poate susține că România s-ar afla într-un impas din punct de vedere al politicii sale externe.