Dosarul României este deschis oficial și se discută acolo unde contează cu adevărat. Pentru Donald Trump, România este o miză strategică. Flanc estic, Marea Neagră, NATO. Tocmai de aceea reacția începe să prindă contur. Iar semnalele nu sunt deloc întâmplătoare.
În centrul acestui tablou apare Thierry Breton, unul dintre cei mai vocali susținători ai ideii că anularea alegerilor din România a fost „legitimă”. Breton nu a fost un simplu comentator. A fost garantul politic de la Bruxelles al unui precedent grav: votul poate fi anulat dacă rezultatul deranjează. Breton este, în același timp, susținătorul direct al lui Nicușor Dan și simbolul validării externe care l-a împins în funcție. Legitimitatea lui Nicușor Dan nu vine dintr-un vot clar, ci dintr-o decizie forțată, girată politic de aceiași oameni care astăzi intră în coliziune cu Washingtonul.
Thierry Breton nu mai are voie să intre în SUA. Din ordinul lui Trump.
De aici, lucrurile se leagă. Reacția dură față de Breton nu este personală. Este un mesaj către întregul mecanism care a produs anularea alegerilor și a instalat o conducere fragilă democratic. Când SUA încep să izoleze figurile-cheie de la Bruxelles și, simultan, deschid ușa opoziției românești, înseamnă că narațiunea oficială s-a fisurat grav.
În acest context, scaunul lui Nicușor Dan se clatină serios. Nu pentru că cineva face zgomot în presă, ci pentru că sprijinul extern care l-a legitimat începe să coste politic. Trump nu este genul de lider care să lase un asemenea precedent să rămână neatins și nici ca România să-i scape printre degete.
România nu este „un caz închis”. Este un exemplu. Iar cei care au crezut că pot anula alegeri, valida rezultate măsluite și merge mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat descoperă acum că nota de plată vine din afara bulei protectoare de la Bruxelles.
Ceva se mișcă. Și nu favorabil lor.
Se vede asta și din curajul opoziției, uitându-ne la mișcările acesteia din ultima vreme.
.jpg)
0 Comentarii