Nicușor Dan: ,,E o plăcere să îmi amintesc cine eram în 1992. Nu prea mergeam la școală. Reușeam să parcurg materia cu conștiinciozitate câteva zile în sesiune. Citeam în rest matematică zece ore pe zi, tratate stufoase. Eram convins că voi ajunge, în acest fel, cel mai mare matematician al lumii."

Daca nu s-ar fi intors in tara sa lupte pentru Bucuresti, Nicusor Dan ar fi fost un bun profesor de matematica la o universitate de prestigiu din Occident. Cu toate astea, amintirile din studentie sunt mai mult despre fete si chefuri.

„E o placere sa-mi amintesc cine eram in 1992. Nu prea mergeam la scoala. Reuseam sa parcurg materia cu constiinciozitate cateva zile in sesiune. Citeam in rest matematica zece ore pe zi, tratate stufoase. Eram convins ca voi ajunge, in acest fel, cel mai mare matematician al lumii. Locuiam in Grozavesti. Aveam o Dacie 1100, care avea 20 de ani si pornea impinsa. Vedeam filme la Cinemateca si in Preoteasa. 

Nu ratam nici un chef in Grozavesti sau in Regie. Aveam un mare succes la chimiste. Totul mi se cuvenea. Eram fericit. Am luat bursa (la Paris n.r.) fara prea multa convingere. A contat in decizie datoria de cateva sute de dolari pe care o aveam in camin. Eram oricum hotarat sa stau in Franta si, cu banii stransi, sa chefuiesc in Grozavesti urmatorii 2-3 ani”, povestea Nicusor Dan in Dilema Veche in 2002.

Al doilea om in cursa pentru Primaria Generala spune ca anii petrecuti la Paris, unde si-a facut masterul si doctoratul, i-au schimbat perspectiva asupra vietii.

„Contactul cu scoala franceza a fost socant. Cursurile de masterat erau foarte dense si asimilarea lor necesita intregul timp disponibil. Profesorul reusea sa transmita diferenta intre esential si detaliu. In anul de master am invatat de doua ori mai multe lucruri decat in cei trei ani la Bucuresti. Am inteles repede ca pierdusem inutil timp si energie cu toate detaliile din tratatele stufoase. Am inteles de asemenea ca pierdusem enorm de mult timp cu olimpiadele din liceu. Eram deja obosit in comparatie cu colegii francezi, care avusesera un liceu lejer si care aveau acum entuziasmul pentru matematica pe care eu il consumasem in primii ani de liceu. Nu m-am intors in 1993, din constiinta profesionala. M-am intors in 1998, convins ca voi putea face aceeasi matematica in Romania pe care as fi putut-o face in Franta”, a mai povestit Nicusor Dan.