Profesoara de limba română Alis Popa: ,,Apărătorii lui ND pornesc de la premisa falsă că, dacă ai luat două medalii la olimpiadă în liceu, gata, nu mai trebuie să dai nicio licență, poți sări liniștit direct la doctorat.
Ok, admit ideea, deși, adunați, olimpicii internaționali ai României sunt destul de mulți, poate câteva zeci de mii, și nu toți au fentat studiile, nu toți au ajuns președinți în baza unor premii obținute când erau elevi.
Dar să zicem că unii dintre noi sunt geniali și aia e, le dăm direct doctoratul sau, mai bine, Diploma de Geniu, imediat ce termină grădinița.
Avem deci un Einstein autohton care n-are treabă cu licența, nu-și susține examenele ca muritorii de rând, foarte frumos, dar UNDE sunt totuși consecințele genialității lui? Unde sunt articolele publicate? Unde sunt teoriile demonstrate? Unde e recunoașterea internațională? Cum stă cu Indicele Hirsch, cine i-a citat studiile, ce cotație are la bursa cercetătorilor, cum ar veni? Genialitatea lui se prezumă după două diplome obținute în liceu, apoi gata, quod erat demonstrandum?
Articole științifice, nexam, că el avea altă treabă, deși încasa leafă de la Institutul de Matematică al Academiei!
Dar cică a elaborat o lucrare de doctorat genială! Pe care n-o publică, fiindcă se adresează unui cerc restrâns de specialiști. Cine dorește, s-o citească așa, nepublicată. Să meargă la universitatea aia tehnologică, Paris 13, tot un fel de Sorbonă, dar mai mică, o Sorbonică, să completeze fișa și să-și ia notițe la sala de lectură. Că așa e cu geniile, dacă vrei să te adapi din marea lor înțelepciune, tre' să depui și tu un pic de efort!
Deci, după atâția ani de genialitate, brainiacul nostru are un singur articol publicat într-un jurnal cu recunoaștere științifică. Unul singur. Cota lui de cercetător (h-index) e 2, că atât s-a putut. În loc de licență, are „atestatul” de echivalare, în care nici măcar numele complet nu e scris cum trebuie, că geniile n-au nevoie, faima precedă omul și, bineînțeles, diploma."
.jpg)
0 Comentarii