Marius Lulea, liderul AUR îndepărtat de Simion, ar vrea să cedeze teritorii ale României fără luptă: „Decât să intri într-un război pe care nu îl poți câștiga” VIDEO

Fostul prim-vicepreședinte al partidului AUR, considerat unul dintre arhitecții din culise ai mișcării, Marius Lulea, a afirmat, într-un podcast difuzat pe 4 februarie 2026, că „uneori este mai bine să cedezi temporar decât să intri într-un război”, o poziție care, dusă la capăt, echivalează cu acceptarea ideii de cedare de teritorii pentru a evita un conflict armat.

Declarațiile au fost făcute în cadrul podcastului Agora, moderat de Oana Eftimie, într-un episod care a pus accent pe politica externă, securitate și cheltuielile pentru apărare. „România nu are nevoie de bani pentru înarmare” Întrebat despre programul de înarmare și despre necesitatea consolidării capacității militare a României, Marius Lulea a formulat un mesaj tranșant. „Acesta este motivul pentru care eu cred că orice lucru care stimulează continuarea războiului nu este util. Este trist că am ajuns, ca civilizație umană, în secolul XXI, să mai discutăm despre conflicte, despre incapacitatea noastră de a rezolva prin dialog și pe cale diplomatică probleme atât de, cum să spunem, care n-ar trebui să fie atât de complexe”, spune el.

În același registru, fostul lider AUR a respins explicit ideea investițiilor masive în armament. „Ați spus despre programul de înarmare. România nu are nevoie de bani pentru înarmare, nu avem niciun motiv să ne înarmăm, nu avem niciun motiv să ajungem într-un conflict. Uneori este mai bine să cedezi temporar decât să intri într-un război pe care nu îl poți câștiga sau care se poate întinde pe termen foarte lung, pentru că distrugerile materiale și umane, care apar într-un război atât de crunt cum este cel din Ucraina, nu se pot reface nici în câteva generații”, completează Lulea.

Afirmația privind cedarea, chiar și „temporară”, a unor teritorii pentru a evita războiul intră în tensiune directă cu doctrina suveranistă pe care AUR o revendică. Suveranitatea, definită în teoria politică drept autoritate supremă și autonomie externă a statului, presupune exercitarea deplină a puterii asupra teritoriului național. Or, ideea renunțării la teritoriu, fie și strategic, ridică semne de întrebare asupra coerenței acestei poziționări.

Lulea și-a susținut argumentația invocând costurile financiare și sociale ale înarmării. „Adică costurile sunt foarte, foarte ridicate. Sunt decizii strategice pe care fiecare parte trebuie să le ia. Noi avem nevoie, iată, au fost 17 (n.r., avioane), au ajuns 14, acum înțeleg vreo 10, nu se mai știe exact”, motivează el.

El a continuat cu o critică la adresa mecanismelor de finanțare: „Dar ce este clar este că, în ciuda faptului că ni se spune că este o dobândă foarte mică, dacă aplicați acea dobândă pe intervalul de 40 de ani, veți constata că statul român va trebui să ramburseze în jur de 40 de miliarde de euro. Acestea nu sunt active care să ducă la creșterea producției, adică să produci bunuri și servicii, astfel încât să ai posibilitatea ca generațiile viitoare să vină să ramburseze aceste credite”.

Mai mult, el a comparat aceste împrumuturi cu o formă istorică de dependență. „Mai degrabă mi se pare că este o formă de taxă de protecție, un fel de bir, tribut, cum plăteam înainte către Imperiul Otoman sau către alte imperii”, adaugă el.