În Franţa sistemul era total diferit. Cursul ţinut de profesor era atât de intens încât nu mai era nevoie să citesc în paralel. De altfel, cele patru cursuri la care participam - cu două mai mult decât frecventau majoritatea studenţilor - mă epuizau. Nici n-aş mai fi avut puterea să citesc pe cont propriu. Iar profesorii te duceau, prin cursurile lor, către cercetare.
Practic, şi ceea ce citisem în România, şi masteratul ales în Franţa erau în direcţia rezolvării Teoremei lui Fermat. Masteratul l-am făcut la Universitatea Paris XI, la Orsay, pentru că aici era cel mai bun departament în domeniul teoriei numerelor. Pentru doctorat, am ales, de asemenea, profesorul care era cel mai aproape de Teorema lui Fermat. Era unul dintre cei mai mari specialişti din lume în teoria Arakelov - un matematician rus. Atunci, multă lume credea că Teorema lui Fermat avea să fie rezolvată prin metodele lui Arakelov.
Trebuie spus că profesorul meu de doctorat îmi dăduse o temă potrivită puterilor mele, nicidecum Teorema lui Fermat... Cel puţin el era realist. Când am aflat că fusese rezolvată, am fost foarte curios să văd demonstraţia. Cu cunoştinţele mele de atunci, categoric nu o puteam înţelege. Astăzi, cunosc în mare demonstraţia, dar dacă ar fi să ţin un curs despre ea, în faţa unor studenţi, ar trebui să mă pregătesc, cu toate detaliile şi cu toate ingredientele, cel puţin un an. Este foarte complexă.
Nu am realizări spectaculoase. Am scris, până acum, şase articole cu circulaţie internaţională. Ultimele două sunt cele mai bune. E vorba despre o problemă lansată de un matematician german, în jurul anului 1980. După ce a lansat-o, a rezolvat-o el însuși pentru cazul n=2. Un rus a rezolvat-o pentru cazul n=3, iar eu m-am ocupat de cazul n=4. Nu l-am rezolvat în totalitate, dar am obţinut două rezultate parţiale care sunt interesante. Le-am postat pe un site mondial, unde toată lumea publică acest tip articole."
.jpg)
0 Comentarii