Cum a ajuns Nicușor Dan cel mai nepopular președinte din istoria recentă a României, după doar 9 luni ANALIZĂ

Nicușor Dan înregistrează cea mai scăzută cotă de încredere dintre toți președinții României de la Traian Băsescu încoace, la nouă luni de mandat, în comparație cu alte măsurători efectuate în aceeași perioadă petrecută la Cotroceni.

Președintele actual are o cotă de încredere de numai 27,6%, potrivit unui sondaj INSCOP realizat în perioada 2–6 martie. Pagina Politică la Minut a comparat această cotă de încredere cu cele obținute de Traian Băsescu și Klaus Iohannis, tot la nouă luni de la începerea mandatului.

Nicușor Dan beneficiază de o cotă de încredere de cel puțin două ori mai mică în comparație cu aceștia. Traian Băsescu înregistra o cotă de încredere de 57% în 2005, la nouă luni de mandat, în timp ce Klaus Iohannis avea o încredere chiar mai mare, de 64,6%, în 2015, la doar nouă luni după ce câștigase la limită alegerile în fața lui Victor Ponta. La scrutinul prezidențial din 2014, Klaus Iohannis obținuse 54,4% din voturi, iar Victor Ponta, fostul premier PSD, înregistrase un scor de 45,57%.

Deși până acum președinții obișnuiau să crească în sondaje, cel puțin în primele luni de mandat, Nicușor Dan a ajuns la o încredere de numai 27,6%, deși acum nouă luni câștigase alegerile prezidențiale în fața lui George Simion cu 53,6%.Vina pentru scăderea cotei de încredere a lui Nicușor Dan este mai greu de calculat decât cota de încredere a președintelui României, a explicat politologul Cristian Pîrvulescu pentru Ziare.com.

„Probabil că explicația ține de combinația dintre așteptările foarte ridicate ale momentului electoral și constrângerile instituționale ale funcției prezidențiale. În același timp, contextul politic este mult mai polarizat decât în trecut, cu o presiune constantă din partea opoziției radicale și cu o politizare accentuată a spațiului public. În astfel de condiții, capitalul de încredere acumulat în campanie se poate eroda rapid, mai ales dacă rolul instituțional al președintelui și limitele sale nu sunt suficient explicate publicului”, a relatat acesta.

Ce au avut în plus Traian Băsescu și Klaus Iohannis la început de mandat?

Politologul a explicat cum putem interpreta încrederea la minime istorice înregistrată de Nicușor Dan, în comparație cu ceilalți doi președinți anteriori.

„Contextul instituțional era diferit. Ambii au beneficiat la începutul mandatului de existența unui partid sau a unei coaliții care funcționa ca suport politic relativ coerent pentru președinte. Această infrastructură partizană oferea un canal de mediere între instituția prezidențială și arena politică. În cazul actual, această relație instituțională pare mult mai fragilă, iar absența unui partid care să funcționeze efectiv ca sprijin politic face ca președintele să fie mult mai expus conflictelor și criticilor din spațiul politic.

Ce decizii l-au afectat cel mai mult pe Nicușor Dan? În sistemele semi-prezidențiale, mai ales în cele cu preponderență parlamentară și cu episoade frecvente de coabitare, evaluarea publică a președintelui nu depinde doar de deciziile proprii. Ea este influențată de ansamblul jocului instituțional dintre președinte, guvern și majoritatea parlamentară. În astfel de contexte, responsabilitatea politică devine difuză, iar costurile politice tind să fie atribuite instituției prezidențiale chiar și pentru decizii asupra cărora aceasta are un control limitat.

Cum ar putea reveni în sondaje? Cheia este recâștigarea cadrului narativ al mandatului. Un președinte își menține legitimitatea nu doar prin decizii, ci și prin capacitatea de a explica sensul lor. Clarificarea priorităților, o comunicare mai coerentă și câteva rezultate vizibile pot reechilibra rapid percepția publică. În politică, dinamica încrederii se poate schimba relativ repede”, a continuat Cristian Pîrvulescu.

Ce viitor politic mai are Nicușor Dan?

Politologul analizat inclusiv în ce măsură forțele pro-europene ar trebui să caute încă de acum un candidat care să îl înlocuiască pe Nicușor Dan la următoarele alegeri prezidențiale.

„Este prematur pentru astfel de concluzii. Este probabil prematur să tragem concluzii pe baza sondajelor. În contextul politic românesc, sondajele sunt adesea folosite mai degrabă ca instrumente de poziționare și influențare a agendei politice decât ca simple instrumente de cercetare. Ele pot crea percepții și pot orienta dezbaterea publică, dar nu reflectă întotdeauna stabil o tendință electorală. În acest sens, ele trebuie citite mai degrabă ca indicatori ai unei stări de moment decât ca predicții politice solide.

În esență, comparațiile directe între începuturile mandatelor prezidențiale sunt riscante. Contextul, așteptările și modul de comunicare sunt diferite, iar în politică aceste variabile cântăresc uneori mai mult decât deciziile în sine”, a conchis politologul.