Citeam aseară despre Elon Musk . Averea lui a explodat realmente. Potrivit “Forbes” aceasta era de 849 de miliarde de dolari la începutul anului . Următorul ( Larry Page, cofondatorul Google ) e pe la 250-270 de miliarde. Abia apoi e Jeff Bezos de la Amazon.
Realizați despre ce vorbim ? Cât de mare îi este puterea ? Influența ? Musk are o avere netă aproape dublă față de PIB-ul României ( estimat la 444 de miliarde in acest an) . Alte 160 si ceva de state au PIB-urile mai mici . A ajuns prin propriile forțe sau e o interfață a unei părți din Deep State-ul american ? Am incercat să -i leg un pic biografia … A plecat pe drumul destinului in 1971 . S-a născut într-o Africă de Sud rigidă și violentă. In plin apartheid. A învățat devreme că lumea e împărțită între cei care conduc și cei care sunt conduși. Și a decis din copilărie că va fi în prima categorie.
Bunicul matern, Joshua Haldeman, a fost un susținător al ideii că societatea ar trebui condusă de ingineri și experți, nu de politicieni aleși. Democrația? Prea lentă. Prea haotică. Această idee — că lumea trebuie optimizată, nu negociată , apare constant în discursul lui Musk.
Tatăl, Errol Musk, inginer. Povestea minei de smaralde pe care acesta ar fi deținut-o planează ca o umbră. Poate e exagerată, poate nu. Cert e că Elon n-a crescut într-un garaj sărac. A crescut cu acces la școli bune și la calculatoare într-o perioadă în care asta era un lux.
Era introvertit, izolat, obsedat de SF, cărți și calculatoare. Deși slab fizic , nu se lăsa. Avea replici ironice, sarcastice . De asta a fost pobabil bătut crunt la școală de ceilalți . Când copilăria e violentă, fie te frângi, fie te întărești. El a ales a doua variantă.
Pleacă din Africa de Sud in Canada. Apoi SUA. Crează cu fratele lui “Zip2”. Prima companie serioasă. Un fel de „Google Maps” și “ pagini aurii” pentru ziare. Ajuta publicațiile să ofere online hărți și liste de afaceri locale.
Era începutul internetului. Majoritatea ziarelor nu știau ce să facă online. Musk, scrie coduri, caută investitori, doarme în birou. Lucrează cot la cot cu fratele lui Kimbal.
În 1999, compania este vândută către “Compaq” pentru aproximativ 300 milioane dolari ! Musk primește cam 20 de milioane și ceva. Avea doar 27 de ani.
Urmează X.com, o bancă online , apoi fuziunează cu cei de la PayPal. La 30 de ani, are bani suficienți să nu mai muncească niciodată. Dar nu vrea confort. Vrea control asupra viitorului.
În 2006 vine bomba . NASA lansează programul COTS. Vrea companii private care să transporte marfă către Stația Spațială Internațională. SpaceX, compania lui Musk primește contract. Unii spun: competiție corectă, evaluare tehnică, inovație.
Alții întreabă: cum reușește un antreprenor tânăr, cu câteva lansări eșuate, să câștige un contract strategic într-un domeniu dominat de giganți tradiționali? La asta m-am gândit și eu demult. În SUA, spațiul nu e doar știință. E securitate națională.Lansările înseamnă sateliți.Sateliții înseamnă comunicații, supraveghere, armată.
Oricine intră acolo intră inevitabil în contact cu Pentagonul, cu aparatul de securitate, cu serviciile. Este Musk “interfață”? Nu există, bineînțeles, dovezi publice care să arate o racolare clasică. Dar nici nu trebuie. În lumea reală, puterea funcționează prin interdependență. Statul are nevoie de el.El are nevoie de stat. Nu e nevoie de conspirație când există interese comune.
Care e azi Imperiul Musk ? Tesla, SpaceX, Starlink, Neuralink, X (fost Twitter).Mașini electrice. Rachete reutilizabile. Internet global prin satelit.
Implanturi cerebrale. Control asupra unei platforme media uriașe. E infrastructură esențială. Cine controlează infrastructura controlează viitorul.
Musk vorbește despre colonizarea lui Marte ca despre o misiune civilizațională. Dar fiecare lansare Starship înseamnă și capacitate logistică fără precedent. Cine poate lansa masiv și ieftin în spațiu are avantaj strategic uriaș. Marte e povestea romantică. Orbita e miza imediată.
Altfel … e obsedat de natalitate. Are vreo 14 copii cu mai multe partenere. E peste Cristi Borcea și la capitolul ăsta . Spune public că declinul natalității este cel mai mare risc pentru civilizație. Și, după cum se vede, practică ce spune. Femeile sunt secundare. La el e mai importantă misiunea.
S-a văzut și când a cumpărat Twitter și l-a transformat în X. Musk a intrat direct în războiul cultural american. Au urmat concedieri masive. Advertiseri revoltați. Postări controversate. Pare că trăiește din conflict. Pentru el atenția pare un fel de valută, iar indignarea e combustibilul lui.
Relația cu Donald Trump a fost un roller-coaster. Critici. Despărțiri publice. Apoi apropiere și donații politice. Trump oferă acces politic. Musk oferă platformă și bani. În politică nu există prietenii. Există interese. Acum s-au împăcat iar. Mâine nu se știe. Cert e că sprijinul lui Musk l-a ajutat enorm pe Trump în campania electorală. Enorm.
Cine este, de fapt Elon ? Un geniu? Un oportunist? Un jucător strategic într-un sistem mai mare decât el? Un produs al unei familii care credea că lumea trebuie condusă de cei “capabili”? Agent ? Interfață a unui sistem uriaș ? Un miliardar unic în istorie ? Toate la un loc ?
Cert este un lucru. Elon Musk este un om care negociază sau se joacă simultan cu piețele, cu statul și cu opinia publică. Când un singur om ajunge să influențeze mașinile, spațiul, comunicațiile, discursul public și viitorul … e clar că face parte din alt film . Finalul lui ? Nu e un prădător sexual . O reptilă precum Epstein. Riscă însă și el să fie la un moment dat lovit dur de sistemul care îl susține, dacă puterea lui provine de acolo. Sau el e sistemul ? Ori vreun extraterestru strecurat de “Consilu” în spatiul public pentru a-i “educa”sau ghida mai ușor pe oamenii care devin din ce în ce mai informați și mai plini de întrebări ?…
Nu-mi cereți să răspund la aceste întrebări . Nu mă lasă “Gardienii Pragurilor” … 😁
.webp)
0 Comentarii