Aproape 50 de elevi din Vrancea și Suceava - adică din Moldova - sunt blocați în Dubai, din cauza conflictului în desfășurare din Orientul Mijlociu. Mă abțin, cu greu, să fiu sarcastic, deși trebuie să vă mărturisesc că sunt câteva glume extrem de reușite, în spațiul public virtual, în legătură cu românii săraci care au rămas în siguranță acasă sau au mers în vacanță prin Europa.
Totuși, știrea aceasta pe care am citit-o pe Educaţie Privată comportă o discuție extrem de serioasă în legătură cu sensul formării culturale prin sistemul de educație. Întrebarea fundamentală este: ce să caute niște elevi, care sunt în proces de formare culturală și instrucție educațională, în Dubai? Prin ce contribuie Dubai la formarea lor culturală și desăvârșirea lor educațională? Ce se poate învăța în Dubai? Aș fi tentat să dezvolt această ultimă întrebare și să spun ce se găsește, după părerea mea, în Dubai, dar cred că e mai bine să mă opresc aici.
În opinia mea, în perioada de formare educațională, elevii trebuie duși - dacă există această posibilitate financiară - exclusiv în locurile care sunt fundamentale pentru nașterea și formarea civilizației umane, indiferent de denumirea sau identitatea acesteia. Dacă se dorește instruirea copiilor în sensul acomodării cu standardele civilizației islamice - ceea ce este perfect în regulă pentru niște elevi de liceu - atunci altele trebuie să fie destinațiile, nu Dubai.
Este extrem de trist să vezi cum profesorii nu au niciun reper elementar în legătură cu sensul formării culturale prin educație. Inutil să mai adaug că, în afara cadrelor școlare, fiecare merge unde vrea și face ce dorește cu banii lui. Dar această afirmație nu este valabilă atunci când discutăm despre învățământ și cultură, sub tutela Ministerului Educației.
De aceea, mi se pare înfiorător de tristă afirmația inspectoarei generale din Vrancea, care a afirmat că elevii se află în Dubai într-o „deplasare privată în scop cultural” (https://hotnews.ro/elevi-din-vrancea-ramasi-blocati-in...). Ți se strepezesc dinții când citești că ducem elevii în Dubai ca să-i formăm cultural.
Ca să nu mai discutăm despre întrebarea: oare acești elevi au cunoscut deja - prin formare educațională - toate dimensiunile civilizației europene ca să ajungă să exploreze alte universuri culturale?
Această știre nu face decât să scoată în evidență degringolada valorică absolută în care ne găsim la nivelul proceselor de formare culturală și instruire educațională. La nivel personal, am făcut ce am putut pentru a corecta această nesfârșită necunoaștere: am introdus un curs opțional de 𝑰𝒏𝒄𝒖𝒓𝒔𝒊𝒖𝒏𝒊 𝒊𝒏 𝒔𝒐𝒄𝒊𝒐𝒍𝒐𝒈𝒊𝒂 𝒂𝒓𝒕𝒆𝒍𝒐𝒓, la Facultatea de Științe Politice - SNSPA, în anul III, pentru ciclul licență.
Aș fi tentat să continui să dezvolt această temă, dar când îmi aduc aminte că bugetul alocat pensiilor speciale se apropie de 1% din PIB, în vreme ce bugetul alocat Ministerului Culturii este de 0,07% din PIB, îmi mușc limba și mă opresc. Nu pot să nu-mi șoptesc ca turcul amărât în barbă: ne merităm soarta. Cât privește bugetul alocat Ministerului Educației, este cel mai mic din Uniunea Europeană, singurul situat sub 3% din PIB. Despre salariile profesorilor (care erau mediocre și s-au diminuat recent) și lipsa de atractivitate profesională a ocupației de dascăl, nu mai vorbesc. În acest sens, până și cea mai conservatoare și rezervată instituție publică din România, Banca Națională, a făcut, recent, declarații critice explicite în legătură cu evoluția României, prin vocile sale cele mai autorizate: https://hotnews.ro/dupa-isarescu-un-consilier-din-bnr....
Ne ducem direct în cap - dar în sunet de zurgălăi - dacă am ajuns să facem formare culturală și instrucție educațională, în Dubai, elevilor aflați sub tutela Ministerului Educației.
0 Comentarii