Problema reală nu este că È™efa TVR s-a trezit brusc modestă, ci că la televiziunea publică, plătită din banii oamenilor, au fost aÈ™ezate în contracte È™i anexe niÈ™te privilegii atât de grase încât salariile sar bine peste limita bunului-simÈ›. Când ajungi să spui „înmulÈ›iÈ›i cu 10,5” ca să explici de ce un post public produce lefuri uriaÈ™e, nu mai vorbim despre merit, ci despre o instalaÈ›ie birocratică făcută să hrănească vârful din bani de taxe.
Ironia tăioasă este că Săftoiu pare mai dispusă să taie privilegiul decât întreg mecanismul care l-a inventat și l-a păzit ani la rând. În statul român, dacă vrei să reduci o leafă obscenă, nu e suficient să ai decență, trebuie să te lupți cu hârtii, sindicate, coeficienți și o lege din 1994 care încă ține instituția înțepenită.
Privilegiile sunt atât de bine cimentate, încât devin aproape autonome. Iar contribuabilul rămâne din nou în rolul lui clasic: plătește mult, primește puțin și află că până și cei care vor să mai oprească risipa trebuie mai întâi să ceară voie sistemului care trăiește din ea.
„Legea spune ceva foarte simplu: È™eful TV e asimilat unui ministru din punctul de vedere al salariului: 21.000 de lei brut. Ce să vedeÈ›i, am salariul mult mai mare. Eu sunt preÈ™edinte al Consiliului de AdministraÈ›ie, dar È™i Director General. Directorul General trebuie să aibă carte de muncă.
Am descoperit că la Contractul Colectiv de Muncă există o anexă cu niÈ™te coeficienÈ›i. Coeficientul e 10,5 pentru preÈ™edintele-director general al TVR. Acest coeficient se înmulÈ›eÈ™te cu salariul minim pe TVR, cam 4250 lei. ÃŽnmulÈ›iÈ›i cu 10,5”, a explicat Adriana Săftoiu.

0 Comentarii