La suprafață, până la 180-200 de metri adâncime, un strat de apă mai dulce, cu o salinitate de doar 16-17 la mie, în care trăiesc pești, delfini și alte viețuitoare marine. Sub această limită, de la 200 de metri până la fundul mării aflat la 2.211 metri adâncime, un alt strat de apă, mai sărată, cu 21-22 la mie, plină de hidrogen sulfurat și complet lipsită de oxigen.
Cele două straturi nu se amestecă niciodată. Stratul de la suprafață, mai ușor, plutește deasupra celui de la adâncime, mai greu. Nu există curenți verticali care să le amestece. Această separare este stabilă de mii de ani și face din Marea Neagră cel mai mare bazin anoxic din lume. Peste 90% din volumul total de apă al mării este complet lipsit de oxigen. Cum s-a ajuns aici? Marea Neagră este cea mai izolată mare a Oceanului Planetar. Singura legătură cu Mediterana o face prin Strâmtoarea Bosfor, apoi prin Dardanele, apoi prin Marea Egee. Un drum lung și îngust. Prin Bosfor, la suprafață, apa mai dulce a Mării Negre curge spre Marmara. La adâncime, pe sub acest curent, apa mai sărată a Mediteranei intră în Marea Neagră și se scufundă la fund. Acest schimb de ape, repetat timp de milioane de ani, a creat separarea definitivă.
Doar cei care au studiat adâncurile Mării Negre pot înțelege cu adevărat ce monstru chimic stă ascuns sub suprafața liniștită pe care ne scăldăm vara la Mamaia sau Vama Veche.
La fundul mării, concentrația de hidrogen sulfurat ajunge la 9,6 miligrame pe litru de apă la 2.000 de metri adâncime. Hidrogenul sulfurat este un gaz extrem de toxic. La concentrații ridicate, poate ucide în câteva secunde. În total, cercetătorii estimează că în adâncul Mării Negre se află aproximativ 4,5 miliarde de tone de hidrogen sulfurat. Potrivit unor calcule științifice, explozia accidentală a acestei cantități ar fi comparabilă cu impactul unui asteroid de două ori mai mare decât Luna.
Temperatura apei la fundul Mării Negre este constantă: 9 grade Celsius, indiferent de anotimp. Este un mediu mort pentru orice formă de viață complexă. Singurele organisme care supraviețuiesc sunt bacteriile anaerobe, microorganisme care nu au nevoie de oxigen și care transformă sulfații din resturile organice în și mai mult hidrogen sulfurat. Practic, moartea hrănește moartea acolo jos.
De unde vine atâta hidrogen sulfurat? Există trei teorii. Prima spune că gazul se formează prin descompunerea materiei organice care se scufundă de la suprafață. A doua susține că este eliberat din fisurile crustei terestre de pe fundul mării. A treia dă vina pe bacteriile anaerobe care transformă reziduurile în gaz toxic. Cel mai probabil, toate trei contribuie simultan.
Te-ai întrebat vreodată de ce Marea Neagră are doar 149 de specii de pești, când Mediterana are peste 500? Pentru că salinitatea prea mică de la suprafață și moartea totală de la adâncime fac din ea una dintre cele mai sărace mări din lume ca biodiversitate.
Dar tocmai această moarte de la adâncime a creat ceva unic pe planetă. În 2018, cercetătorii din proiectul Black Sea MAP au descoperit la aproximativ 2 kilometri adâncime, lângă țărmul bulgar, o epavă scufundată în urmă cu 2.400 de ani. Nava era aproape intactă. Catargul, cârma, băncile de vâslit, totul conservat perfect. Era o corabie din epoca lui Homer, asemănătoare cu cele pictate pe vasele grecești antice care ilustrau Odiseea.
Lipsa oxigenului de la fund conservă totul. Lemnul nu putrezește, metalul nu ruginește, frânghiile nu se descompun. Pe fundul Mării Negre zac peste 60 de epave perfect conservate din epocile romană, bizantină și otomană. Un muzeu subacvatic pe care nimeni nu-l poate vizita, păstrat intact de chimia mortală a hidrogenului sulfurat.
Cercetătorii mai spun că sub platforma continentală din nord-vestul Mării Negre, în dreptul litoralului românesc, curge o scurgere subterană de apă dulce cu un debit de 350 de ori mai mare decât cel al Tamisei. Descoperită în 2010 de cercetători britanici de la Universitatea din Leeds, această scurgere provine parțial din Dunăre și ajunge în mare prin nisipul de la fund, în largul Constanței. Dacă ar fi la suprafață, ar fi al șaselea fluviu din lume ca debit.
Iar numărul delfinilor din Marea Neagră a scăzut dramatic: de la 1,5 milioane de exemplare în anii 1950, la doar câteva zeci de mii astăzi. Biologii avertizează că dacă poluarea continuă și stratul oxigenat de la suprafață se subțiază, Marea Neagră ar putea deveni o mare complet moartă în câteva decenii.
Astăzi, când te scălzi în apa caldă de la Mamaia sau Neptun, nu te gândești că sub tine, la doar 200 de metri adâncime, începe un alt univers. Un univers fără lumină, fără oxigen, fără viață, plin de un gaz care poate ucide instantaneu. Un univers în care corabii vechi de mii de ani zac intacte pe fundul mării, conservate mai bine decât în orice muzeu din lume. Marea Neagră nu este doar marea pe care o știm de la plajă. Este cel mai mare laborator natural al morții de pe planetă.
.webp)
0 Comentarii