Fostul președinte a criticat „hârjoneala” dintre PSD și premier, a avertizat că această instabilitate costă România în dobânzi și a spus clar că, dacă n-ar obține angajamentul partidelor că merg mai departe, ar „tăia craca”, dar fără să renunțe la Bolojan.




Până și Băsescu, care nu e cunoscut pentru delicatețe sau tandrețe politică, vede că problema nu este premierul, ci circul toxic construit în jurul lui. În timp ce unii se joacă de-a criza, Băsescu le traduce pe românește costul real: instabilitate, bani mai scumpi și încă o factură pusă pe masa țării.

Băsescu ajunge să pară mai lucid decât toți „strategii” coaliției care cred că-l pot toca pe Bolojan fără să spargă și guvernarea, și încrederea piețelor. El nu cere prelungirea bolii, nu cere teatru, nu cere ambiguități instituționale, ci exact opusul: ori te înțelegi și încetezi hârjoneala, ori refaci jocul, dar nu-l sacrifici pe omul care încă mai transmite ideea de ordine.

Când Traian Băsescu spune „N-aș renunța la Ilie Bolojan, sincer să fiu”, de fapt le dă o palmă politică celor care încearcă să-l dea jos pe ocolite: adică exact celor care confundă reglarea de conturi din coaliție cu guvernarea unei țări aflate sub presiune.