Dacă tot suntem la capitolul populism kafkanian în economie, adus de liderii politici, măcar să continuăm în aceeaşi notă. Conform articolului ZF, Petrişor Peiu avea la finalul lui 2024, conform decaraţiei de avere, un portofoliu bursier cu o valoare de 1,5 milioane de euro, având acţiuni la OMV Petrom, Banca Transilvania, Romgaz.
Într-o declaraţie făcută pentru Gândul pe marginea acestui subiect legat de investiţiile lui la Bursă, Petrişor Peiu a spus că la începutul anilor 2000 a investit pe Bursă 50.000 de euro, iar astăzi, după 20 de ani, a ajuns la un portofoliu bursier de 2 milioane de euro. De-a lungul anilor a investit în mai multe acţiuni, a efectuat mai multe rebalansări de portofoliu, adică a ieşit de pe unele acţiuni, a intrat pe altele, dar concluzia lui este că este mai bine, ca persoană fizică, să investeşti pe termen lung şi să nu tranzacţionezi atât de mult acţiunile, ci să le păstrezi pe perioadă mai lungă de timp, să obţii dividende, pentru că în final vei câştiga mai mult.
Bursa este o platformă deschisă în care oricine poate să investească şi în care oricine are o şansă să ajungă milionar, aşa cum a ajuns Petrişor Peiu.
Problema este că Petrişor Peiu, prin retorica lui actuală, se dezice de Bursă, de investiţiile la Bursă, şi nu susţine, ca şi alţi români, să ajungă milionari, aşa cum a ajuns el.
Dacă Ion Iliescu nu ar fi listat Petrom (sau companiile care au stat la baza actualului Petrom), dacă Victor Ponta nu ar fi listat Romgaz, dacă fondatorii Băncii Transilvania nu ar fi listat-o la Bursă, el nu ar fi ajuns milionar din investiţiile bursiere. Ironic este că OMV este acţionarul majoritar al Petrom (51% din acţiuni), scoate profiturile din ţară sau ce-o mai scoate, conform retoricii politice, dar prim-vicepreşedintele AUR a ajuns milionar în urma managementului făcut de austrieci, a ajuns milionar în urma dividendelor pe care le-au dat austriecii.
Dacă Fondul Proprietatea administrat de americani, nu ar fi decis listarea pachetului de acţiuni la Bursă, Petrişor Peiu nu ar fi avut nicio şansă să ajungă milionar investind în Hidroelectrica, pentru că nu ar fi avut acces la acţiuni şi nici la dividende.
Dacă tot au o retorică suveranistă şi vor ca poporul, vor ca românii să o ducă mai bine, nu înţeleg de ce şi Petrişor Peiu, şi AUR, şi PSD nu vor ca mult mai mulţi români să devină milionari investind la Bursă?
Nu înţeleg de ce PSD, AUR şi Petrişor Peiu, unul dintre cei aproape 300.000 de investitori români la Bursă ca persoane fizice, nu vor ca 1 milion de români, cel puţin, să fie investitori la Bursă şi să aibă o şansă să câştige mai mult şi să devină şi ei milionari.
Nu înţeleg de ce PSD şi AUR (nici cu PNL nu mi-e ruşine) nu vor ca CEC Bank să ajungă ca OTP din Ungaria şi Erste Bank din Austria, amândouă bănci de economii la bază, prin listarea la Bursă, copiind pur şi simplu modelul acestor bănci. Dacă OTP şi Erste, cele mai mari grupuri bancare din zona Europei Centrale şi de Est, nu ar fi atras investitori străini, nu ar fi ajuns niciodată unde sunt astăzi.
În 2005, ca să cumpere BCR cu 3,75 de miliarde de euro, Erste a atras capital nou de la băncile americane.
OTP, unde statul maghiar are 20% din acţiuni, a ajuns la o valoare bursieră incredibilă, de 28 de miliarde de euro, faţă de 8 miliarde de euro cât are Banca Transilvania, cea mai mare bancă din românia, fără ca statul maghiar să fie acţionarul majoritar.
Eu nu înţeleg de ce PSD şi AUR nu vor ca Bursa să fie piaţa principală de finanţare pentru capitalul românesc, atât cel de stat cât şi cel privat.
Toate partidele, toţi politicienii mor de grija capitalului românesc, de grija antreprenorilor români, dar nimeni nu dezvoltă Bursa de la Bucureşti, care ar trebui să devină principala sursă de finanţare şi de expansiune în alte pieţe. Prin faptul că ţin Bursa jos, politicienii români din toate partidele îi determină pe antreprenorii români să aibă finanţare numai de la bănci, fără să aibă prea multe alternative. Toate lumea plânge pe umerii antreprenorilor români, dar niciun lider politic nu le creează o piaţă alternativă de finanţare, cum este Bursa.
Hidroelectrica, cea mai valoroasă companie din România, care a ajuns la o capitalizare bursieră de 14 miliarde de euro şi este controlată de sus până jos de oamenii statului, nu are niciun plan de expansiune pe pieţele din jurul României.
În schimb, grupul elen PPC, care a cumpărat operaţiunile Enel din România şi care are o capitalizare de numai 6,6 miliarde de euro, tocmai a anunţat că vrea să atragă de la investitori, prin Bursă, 4 miliarde de euro, prin care să fie cel mai mare jucător din de acum celebrul coridor vertical, prin care energia trece prin Grecia, Bulgaria, România, Republica Moldova şi ajunge în Ucraina. Prin această majorare de capital de la Atena, statul elen îşi va reduce participaţia, şi nu am auzit pe cineva venind cu o retorică cum că îşi pierd compania, că le-o fură altcineva, că nu mai primesc dividende etc.
Hidroelectrica are o capitalizare dublă faţă de PPC, dar rămâne să se joace în propria ogradă, fiind susţinută de această retorică a partidelor politice, în frunte cu PSD şi AUR, că nu ne vindem ţara.
Ca să poţi să creşti, ca să poţi să te extinzi, ca să poţi să faci afaceri mari, trebuie să dezvolţi Bursa, cel mai bun instrument de finanţare şi dezvoltare.
În retorică, toţi politicienii români se uită la americani să ia un autograf de la unghiul Sam, dar nimeni nu vrea să facă ceea ce fac americanii, să democratizeze investiţiile la Bursă, să aducă companii la Bursă, să aducă lichiditate la Bursă, să deschidă propriile companii către toţi investitorii. Niciun investitor chinez care este acţionar la o companie americană nu ia compania şi fuge cu ea în China.
Americanii îi îndeamnă pe toţi americanii să fie investitori pe Bursă, să devină milionari.
La noi, Petrişor Peiu & company vrea ca numai el să fie milionar.
Ca să se dezvolte şi să dezvolte toată România, Bursa de la Bucureşti are nevoie şi de companii de stat listate la Bursă, şi de guvernanţă, şi de strategii de creştere care pot să vină din presiunea acţionarilor.
Niciun acţionar privat, fie el român, fie străin, nu poate să intre într-o companie de stat şi să impună o altă politică decât a statului.
Când vorbim despre Mol sau OTP din Ungaria, companii la care ne uităm cu admiraţie la unde au ajuns şi ceea ce fac, trebuie să ştim că statul nu deţine pachetul majoritar de acţiuni, dar asta nu înseamnă că aceste două entităţi nu fac politica statului maghiar.
Noi încă trăim cu iluzia şi retorica companiilor strategice, dar care în realitate rămân pe loc, statul ca acţionar majoritar nu are nicio altă politică, iar aceste companii de multe ori sunt o puşculiţă pentru partide, pentru cei care roiesc în jurul partidelor.
Problema scandalului legat de programul guvernului Bolojan privind listarea unor pachete de acţiuni pe Bursă de la unele companii de stat este că mesagerul a fost greşit, respectiv vicepremierul Oana Gheoghiu, care mă îndoiesc că are prea multe cunoştinţe bursiere şi nici nu cred că ştie de ce trebuie companiile de stat să se listeze la Bursă şi în ce mod.
Din păcate, s-a ratat încă un an de listare la Bursă a unor pachete de acţiuni în cazul companiilor deja listate sau altor companii de stat, mai ales acum, când pieţele bursiere din întreaga lume, inclusiv la Bucureşti, sunt pe maxime istorice.
Dacă nu te listezi acum, când pieţele au bani, când investitorii au bani, atât investitorii mari cât şi cei mici, când fondurile de pensii au bani, când există cerere, când evaluările sunt în creştere, atunci când să te listezi?
România are o fereastră de oportunitate extraordinară să vină cu mult mai multe companii pe Bursă, şi de stat, şi mai ales private, pe care o ratează din cauza luptelor politice, din cauza retoricii naţionaliste şi suveraniste prezentate într-un mod total greşit din punct de vedere economic şi de business.
Americanii conduc lumea şi prin intermediul, sau în primul rând prin intermediul pieţelor financiare, prin intermediul pieţelor bursiere, prin faptul că le dă tuturor posibilitatea să devină milionari.
La noi, Ion Iliescu i-a dat posibilitatea lui Petrişor Peiu să devină milionar, în euro, dar PSD şi AUR nu dau posibilitatea altor români să ajungă milionari ca Petrişor Peiu, prin dezvoltarea Bursei de la Bucureşti.
Mai bine se duc economiile românilor pe pieţele bursiere internaţionale, mai bine se duc banii românilor în America, în acţiuni Tesla, Nvidia, Microsoft, în loc să se ducă în mai multe acţiuni Hidroelectrica, Romgaz, Transgaz, CEC Bank, Aeroporturi Bucureşti etc.
Poziţia lui Petrişor Peiu, prim vicepreşedinte AUR
Am aflat cu surprindere din editorialul dlui Hostiuc de altul ca eu sunt singura piedică în calea îmbogăţirii pe bursă a milioane de români.
Pentru a corecta cele spuse de distinsl jurnalist, precizez urmatoarele:
1. Sub nicio formă nici eu nici partidul AUR nu ne opunem listării la bursă a unor pachete minoritare de la companiile de stat din infrastructura critică
2. Diferenţa dintre poziţia noastră şi cea a guvernului tine de următoarele doua aspecte:
a) noi susţinem emisiunea de acţiuni noi şi vânzarea acestora pe bursă în vederea capitalizării companiilor respective şi
b) consideram imorala vânzarea de pachete de acţiuni prin plasament accelerat privat, o măsură netransparentă şi care EXCLUDE CETĂŢENII ROMÂNIEI, fiind deschisa numai unor investitori instituţionali selectaţi de guvern.
Dacă dl Hostiuc ar fi avut bunăvoinţa de a citi poziţiile mele ar fi înţeles poate, că, de fapt, eu lupt pentru dreptul românilor de a cumpăra acţiuni la bursă, drept pe care guvernul aparat de jurnalist, vrea sa îl restrângă.
0 Comentarii