Featured

6/recent/ticker-posts

Pesedistul care a intrat în politică plătind „taxa de șmecher” în PP DD: A luat personal cei 5.000 de euro


Contextul politic: PP DD și filiala Neamț. Partidul Poporului Dan Diaconescu a avut o existență scurtă dar zgomotoasă în politica românească, între 2011 și 2015, când a fuzionat cu UNPR-ul lui Gabriel Oprea. Deși lipsit de doctrină și meritocrație, partidul a reușit să atragă voturi și candidați — mai ales pe cei dispuși să plătească pentru un loc pe liste. 


Filiala județeană Neamț era condusă de omul de afaceri Mihai Fărcășanu, care a transformat selecția candidaților într-o afacere personală: conform unui dosar DNA, acesta a colectat 35.000 de euro de la șase membri ai partidului în schimbul unor locuri eligibile pe listele pentru alegerile locale din iunie 2012. Libertatea a consultat dosarul 2319/279/2013 de la arhiva Judecătoriei Neamț, un document care conține, după cum scrie publicația, „material demn de Caragiale" — de la denunțuri pline de greșeli gramaticale, la stenograme ale discuțiilor dintre liderii locali și procese-verbale scrise cu pixul într-un caiet studențesc.

Cum a intrat Șerban în politică: cei 5.000 de euro fără chitanță

Ciprian Șerban l-a cunoscut pe Fărcășanu prin intermediul cafenelei Old Town Cafe, administrată de fosta sa soție, Anca-Ionela Șerban, și situată lângă barul lui Fărcășanu, Play&Win, la baza telegondolei din Piatra-Neamț. Localul era și punctul de întâlnire al liderilor PP DD Neamț, unde se discutau problemele organizatorice ale campaniei electorale.

Înainte de startul campaniei pentru localele din 2012, Fărcășanu i-a cerut lui Șerban 5.000 de euro „cu titlu de împrumut", pretinzând că banii îi sunt necesari pentru afacerile sale personale. Șerban i-a dat suma în numerar, în prezența altor membri de partid, fără să primească nicio chitanță. Aceasta este, conform propriului său denunț depus ulterior, suma pe care Fărcășanu „a luat-o personal și a introdus-o în buzunar".

Un detaliu semnificativ: în declarația de avere depusă în iulie 2012, în calitate de proaspăt ales consilier județean, Șerban declara că nu realizase niciun venit — nici el, nici fosta soție. Singurele mențiuni din acel document erau două împrumuturi în valoare totală de 25.000 de euro și o cotă-parte din două apartamente moștenite. Cu alte cuvinte, pentru a da 5.000 de euro, Șerban ar fi trebuit el însuși să se împrumute.


Banii pentru campanie și „taxa de șmecher"

După ce a strâns banii de la mai mulți candidați, Fărcășanu i-a anunțat că îi va folosi pentru cheltuielile electorale comune — bannere, afișe, materiale publicitare. Candidații, printre care și Șerban, au acceptat. Șerban a și comandat materiale publicitare de la un coleg de partid care deținea o firmă de profil, cu înțelegerea că Fărcășanu va achita facturile din banii colectați.

Numai că liderul filialei a anunțat că se află „într-un impas financiar" și le-a cerut candidaților să plătească ei cheltuielile. La finalul campaniei, nimeni nu și-a primit banii înapoi. Pe 2 august 2012, Șerban și ceilalți membri nemulțumiți s-au prezentat la sediul PP DD Neamț, unde avea loc o ședință a Biroului Politic Județean, și au cerut public restituirea sumelor.

Răspunsul lui Fărcășanu a fost fără echivoc: a declarat în fața celor prezenți că banii luați de la ei reprezentau „taxa personală de șmecher", percepută pentru că fuseseră puși pe locuri eligibile pe lista candidaților la Consiliul Județean și ieșiseră consilieri județeni. Cu alte cuvinte, nu era vorba de niciun împrumut, ci de prețul unui loc în politică. Ca replică la solicitările de restituire, Fărcășanu a propus excluderea din partid a celor care îi cereau banii înapoi — decizie care a fost ulterior anulată de conducerea centrală a partidului de la București.

Denunțurile și schimbarea declarațiilor

În august 2012, Șerban a depus un denunț la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț. Alți patru membri ai PP DD Neamț au făcut același lucru: Vasile Ștefănuț Ploscaru, Marius Crăciun, Nadina Simion (nașii de cununie ai lui Șerban) și Iulia Șerban. Denunțurile sunt, după cum notează articolul, „trase la indigo" — aceleași formulări, aceleași greșeli ortografice, diferind doar numele și sumele plătite lui Fărcășanu.


Motivul real al acestei acțiuni colective nu a fost neapărat dorința de dreptate, ci teama de excluderea din partid cu care Fărcășanu îi amenințase. Ulterior, în cadrul anchetei DNA, Șerban și-a nuanțat semnificativ declarația: a susținut că banii dați lui Fărcășanu reprezentau un simplu împrumut pentru afacerile acestuia, că niciodată nu s-a pus problema ca suma să fie folosită în campania electorală, și că el donase separat, în mod legal, câte 2.500 de lei de două ori către PP DD Neamț. A insistat că „înscrierea pe listă pe locul eligibil nu a fost condiționată de remiterea vreunei sume de bani" și că probabil fusese ales pentru valorile sale morale și pentru situația sa materială bună.


Cine l-a condamnat cu adevărat pe Fărcășanu

Pe baza denunțurilor celor cinci candidați — care și-au schimbat ulterior declarațiile — s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Cel care a deschis efectiv dosarul la DNA a fost un om de afaceri din Târgu Neamț, Adrian Vasile Ciupercă, care nu ajunsese să candideze, dar îl înregistrase pe Fărcășanu în timpul unor întâlniri la Old Town Cafe, în martie 2012.


Înregistrările sunt edificatoare. Fărcășanu îi explica lui Ciupercă că „contribuția la fiecare listă eligibilă e 10.000 de euro", că banii vor intra atât în cont, cât și „la negru", și că o campanie nu se poate face cu cele câteva sute de milioane permise legal de partid. Îl instruia să dea suma în două tranșe la trezorier, pentru presă, televiziune, bannere, afișe. Și îi oferea liniștea că nu e vorba de șpagă: „Spune alții că îi dai șpagă lui Fărcășanu. Nu dai. Asta-i campanie electorală".

Notarul Ana Ioniță, și ea membră PP DD Neamț, a confirmat mecanismul: Fărcășanu cerea bani constant, pretinzând că trebuie să-i ducă la București, la conducerea centrală a partidului. Ea a declarat că în acea perioadă a cheltuit aproximativ 20.000 de euro. Despre Șerban, Ioniță a spus că la partid „nu se remarca prin nimic", dar că i-a văzut ascensiunea ulterioară fără să-l perceapă „nici ca pe o eminență cenușie, nici ca pe un infractor".


Condamnarea lui Fărcășanu și ascensiunea lui Șerban

În august 2014, Judecătoria Piatra-Neamț l-a condamnat pe Fărcășanu la 3 ani de închisoare pentru folosirea influenței în cadrul unui partid în scopul obținerii de foloase necuvenite. Curtea de Apel Bacău i-a redus pedeapsa cu șase luni. Eliberat condiționat, Fărcășanu a fost condamnat din nou în 2017, la 3 ani și jumătate, pentru înșelăciune și fals, în legătură tot cu negocierea unor posturi de consilieri locali în județul Neamț. Acesta mai avusese condamnări și pentru evaziune fiscală și tăiere ilegală de arbori.


Pe ruinele scandalului, Ciprian Șerban i-a preluat conducerea filialei PP DD Neamț. După fuziunea partidului cu UNPR în 2015, Șerban a migrat spre PSD, a devenit în 2016 președinte interimar al organizației de tineret PSD Neamț și a candidat cu succes pe listele PSD pentru Camera Deputaților.


Alte episoade controversate din 2012–2013

Tot în 2012, Șerban apare ca denunțător-martor într-un dosar de corupție la Direcția Silvică Iași: în calitate de mandatar al unei firme de silvicultură, mituite trei funcționari ai instituției între aprilie și august 2012, după care a depus denunț și a participat la un flagrant. Cei trei au primit condamnări cu suspendare.

În 2013, Șerban a pus gratuit la dispoziția unui grup de crimă organizată, cunoscut drept „Academia Infractorilor", un autoturism Land Rover Range Rover Sport înmatriculat pe firma sa de silvicultură. Mașina, pe care politicianul o folosea în deplasările zilnice, nu a apărut în nicio declarație de avere. După ce a dat-o interlopilor prin comodat, Șerban a circulat cu un BMW — acesta lipsind de asemenea din declarații.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii