Ar trebui să vorbim despre examene, responsabilitate și parcurs școlar. În schimb, văd în jurul ei colege cu unghii foarte lungi, construite cu gel, cu gene false foarte încărcate, machiaj excesiv, păr vopsit în culori stridente și ținute care nu au nicio legătură cu mediul școlar.

Mama unei fete de clasa a VIII-a: ,,Stau și mă uit când ies elevele pe poarta școlii și nu-mi vine să cred că pleacă așa de acasă și apoi că sunt primite astfel la școală!" Sunt mama unei fetițe care acum este în gimnaziu, iar ceea ce trăiesc în ultimii ani mă pune serios pe gânduri. Am crescut-o cu ideea de respect, bun simț și decență. Am încercat să îi explic că școala nu este podium de modă, ci un spațiu de învățare, unde contează comportamentul, disciplina și respectul față de ceilalți.

Cu toate acestea, de când a intrat la gimnaziu, simt că influența mediului din jur devine tot mai puternică și, sincer, uneori simt că pierd controlul asupra reperelor pe care încerc să i le transmit. Acum a trecut clasa a VIII-a, un an extrem de important, în care ar trebui să vorbim despre examene, responsabilitate și parcurs școlar. În schimb, văd în jurul ei colege cu unghii foarte lungi, construite cu gel, cu gene false foarte încărcate, machiaj excesiv, păr vopsit în culori stridente și ținute care nu au nicio legătură cu mediul școlar.


Uneori am impresia că estetica aceasta de adult, dusă la extrem, devine un fel de normă de grup, iar fetele care nu se conformează ajung să fie privite diferit.


Stau și mă uit când ies elevele pe poarta școlii și nu-mi vine să cred că pleacă așa de acasă și apoi că sunt primite astfel la școală!


Ieri a fost ultima zi, îmi pare rău că nu pot pune o poză să vedeți cum au venit, fustele erau atât de scurte că li se vedeau chiloții. Machiate excesiv, parfumate peste măsură!

Nu vorbesc dintr-o perspectivă de rigiditate sau lipsă de înțelegere față de generația lor! Am fost și eu la vârsta aceea. Înțeleg nevoia de afirmare, de apartenență, de explorare. Dar cred că există o limită firească a decenței care ar trebui protejată în mediul școlar, mai ales la vârste atât de fragede.

De aceea, cred că este necesar ca acest subiect să fie reglementat la nivel național, printr-o lege sau un cadru clar, care să stabilească un minim de decență valabil pentru toate școlile gimnaziale. Nu pentru a uniformiza copiii sau a le anula personalitatea, ci pentru a proteja copiii de presiunea socială excesivă și de adultizarea prematură.


Mai departe, fiecare școală ar putea adapta regulamentul în funcție de specificul ei, să se voteze pro sau contra uniformă etc, dar ar exista o bază comună, clară, care să nu lase loc de interpretări sau de competiții inutile între copii pe criterii de aspect fizic.


Cred sincer că, fără astfel de limite, ajungem să contribuim, fără să vrem, la o formă de deformare a copilăriei. Iar responsabilitatea nu este a copiilor, ci și a noastră, a adulților, care vedem aceste lucruri și, de multe ori, alegem să nu intervenim.


Fata mea vine uneori acasă plângând, vrea și ea să fie ca ele, pentru că ele primesc toată atenția, ele dau direcția.


Nu este un mesaj de judecată, ci unul de îngrijorare, ca mamă cu conștiință.


Îmi doresc doar ca școala să rămână școală, iar copiii să rămână copii cât mai mult timp posibil. Iar la școală să meargă ca să învețe, nu să etaleze ținute provocatoare și să se întreacă în machiaje!


Elena Zamfirescu