ROMÂNIA, RUPTĂ ÎN DOUĂ: Cum arată viața copiilor români care își văd părinții doar o dată pe an: „Când vine mama, simt că plutesc pe un nor”

Doar jumătate dintre părinții care muncesc în străinătate spuneau la începutul verii că au în plan să vină acasă în vacanța de vară să-și vadă copiii, arată un studiu. Maria, o fetiță de clasa a treia din Târgoviște este printre norocoșii care, în această vară, și-a văzut mama plecată la muncă în Austria. Ambele au povestit pentru Libertatea cum și-au organizat familia astfel încât să rămână aproape și de la distanță. 

În continuare însă există copii români care nu-și văd părinții cu anii.

„Nu mi-e frică de bau-bau” se aude pe fundalul clasei. Copiii desenează aplecați peste caiete. Din când în când caută aprobarea Andreei, psihologa de la „Salvați copiii”. „Aici era mami cu bagajul când a venit acasă?”, o întreabă pe Maria, o fetiță înăltuță, cu un păr lung și ondulat prins în coadă.

– „Da!”


– „Bravo!”

O mângâie pe creștet după ce mai aruncă o privire la desenul care o înfățișează pe mama, pe ea și pe cățelușa lor Mașa, și merge mai departe.

În clasa organizată în școala gimnazială „Mihai Viteazul” din Târgoviște se adună la activități, pe timpul verii, copiii cu părinții plecați în străinătate. Pentru o mică parte dintre ei mica vacanță mare se învârte în jurul evenimentului suprem al venirii acasă a părinților.
48%

dintre părinții chestionați de Salvați Copiii la începutul verii spuneau că vor să vină acasă, 36% nu luaseră o decizie și restul au spus că nu pot veni.
„Nu-i dau voie Mariei să-mi simtă dorul”

E ora prânzului și azi copiii primesc câte un Happy meal de la Mc. Se adună cu toții în jurul mesei și se uită la cartonașele cu fotbalistele de la Campionatul Mondial pe care le-au primit în meniu. Fac schimb între ei fără prea mare entuziasm.

Dana Zoe, coordonatoarea centrului îi duce spre o discuție despre aplicațiile pe care le folosesc. „Păi, tu ai voie să ai TikTok?”, îl întreabă pe un băiețel care se oferă să-i fie ghid în lumea tehnologiei. „Nu. Dar are și bunica!” Răspunsul lui aduce și mai multă veselie la masă.

Apare în ușă mama Mariei. Fata se ridică și fuge repede spre ea pentru o îmbrățișare. Mama o mângâie duios și se uită pe desenele și decupajele fetei. „Pot să le iau?”, o întreabă pe coordonatoarea centrului. Dulci amintiri pentru pus pe frigiderul din Viena, unde lucrează și locuiește de 12 ani.

Maria și mama sa, Alina

A venit în țară pentru o săptămână, pentru onomastica fetei. Caută să vină cât de des, zborul e scurt și femeia spune că nu se mai uită la bani. „Când este vorba de ea, timpul se oprește, indiferent ce este. Pun stop 5-10 minute, vorbesc cu ea, nu o grăbesc, să-i spun că mami are treabă, mami e la muncă, nu! Eu nu-i dau voie Mariei să-mi simtă dorul, nu-i dau voie să-mi simtă lipsa aia…”, povestește Alina Irina Curt.

Tânăra de 33 de ani lucrează la o firmă de curățenie în capitala Austriei. Când a plecat avea doar 22 de ani. Întâi a lucrat la o fabrică de ciocolată până când, de la stat în picioare, a făcut spondiloză, apoi s-a angajat la o cafenea și acolo l-a cunoscut pe tatăl Mariei. A venit și a născut în România, iar relația lor nu a funcționat. „Am rămas prieteni. Eu lucrez azi cu fosta mea cumnată”, explică femeia relațiile de azi.

Când a plecat din nou în Austria, Maria avea doi ani și a lăsat-o în grija bunicilor. „Nu vreau să-mi aduc aminte de clipele alea. Mi-a fost foarte greu. Sun tot timpul acasă, dimineața, la prânz, seara, nu contează la ce oră și întreb: Maria? Poate Maria este afară la joacă, dar singurul lucru care este – Maria! Ăsta e singurul cuvânt care îl scot prima oară. Unde este, ce face, dacă a mâncat, dacă este bine”, spune femeia.

Psihologii atrag atenția la importanța întâlnirii față în față, ca cei mici să-i și vadă pe părinți cât de des se poate, inclusiv pe aplicații care permit apelurile video. Mai mult, spun că nu este suficient doar să țină legătura prin telefon și să le trimită bani, ci și să se implice activ în viața lor, să țină legătura cu profesorii și prietenii lor.

„Mașa n-a mai mâncat când a plecat mama”

O mogâldeață albă de cățel sare din brațele bunicii care a ieșit la socializare cu alți vecini în fața blocului. Suntem în zona Șerpărie din Târgoviște, cartier cunoscut pentru condițiile grele de trai ale locatarilor. În ultimii ani însă zona a fost curățată și a căpătat o altă față. Urcăm după Maria care aproape țopăie pe scări și mama ei care a venit acasă.

Mai multe pe libertatea.ro