Comentarii

6/recent/ticker-posts

În Norvegia, când un copil se naște, are deja 250.000 dolari pe numele lui, prin fondul suveran al țării. La noi, fiecare copil se naște cu o datorie care crește accelerat

În urmă cu doi ani, atrăgeam atenția prietenilor pe pagina de Facebook că statul român face credite cu nemiluita pe numele nostru fără să ne întrebe, fără ca eu să-mi fi dat acordul și fără să le folosească în folosul nostru.


Atunci datoria noastră publică era de 527,5 miliarde de lei, 13.000 euro/persoană activă. Astăzi am depășit pragul de 700 miliarde de lei (712 mld lei în iulie conform ZF), însemnând 17.500 euro/persoană activă, pentru care plătim aproximativ 1000 euro dobândă anuală de persoană.

Să punem în perspectivă.

Toți banii luați de la UE, de la integrare până în prezent, înseamnă aproximativ 260 miliarde lei (36% din ce datorăm acum și cam cât am împrumutat doar în ultimii trei ani).

Granturile din PNRR se ridică la aproximativ 60 miliarde lei (*), restul fiind credite, în condițiile în care noi dăm 40 miliarde lei anual pe dobânzi. Adică plătim 80% din bugetul anual pentru educație pe dobânzi sau echivalentul vânzării a 85% din Hidroelectrica, cea mai valoroasă companie listată la BVB, sau echivalentul construirii a trei reactoare nucleare ca la Cernavodă în fiecare an.

Altfel spus, lună de lună, în ultimii doi ani, guvernanții au făcut datorii de 930 de lei constant pe capul fiecăruia dintre noi. Și cu dobânzi enorme.

Pe lângă acest lucru, ne-au mai sustras 16,4% din salariu anul trecut și anul acesta încă 10,5% prin inflație. Pentru că ai mei 100 de lei munciți pot cumpăra acum mai puține lucruri ca în urmă cu 2 ani, valorând practic doar 75 de lei din 2021.

Și totuși nimeni nu iese în stradă. Taxele și impozitele mai mari ce urmează să le plătim sunt tocmai nota de plată a dezmățului financiar de mai sus la care am rămas pasivi. A doua notă de plată e mai subtilă și o resimțim deja prin degradarea serviciilor publice din lipsă de investiții în educație, sănătate, infrastructură, mediu, protecție socială etc. A treia este chiar pierderea puterii de cumpărare a leului (văzută pentru moment doar prin inflație, fiindcă cursul a fost ținut stabil în ultimii doi ani de BNR prin eforturi financiare mari, ce nu sunt sustenabile pe termen lung).

Și pentru cine zice că inflația e un fenomen global, spun doar că în Spania și Franța inflația a fost de 5-6%, Italia 7%, Germania 8%. La noi e dublă și încă un pic – 16,4%.

La cele de mai sus se adaugă exodul de creiere către țările din vest, căpușarea bugetului public de rețelele de firme de partid, investițiile de mântuială pentru care nu se dă socoteală, acordarea de beneficii nejustificate funcționarilor publici, pensii speciale mari pentru specimene vs pensii de mizerie pentru oamenii de rând, degradarea mediului (poluarea apei în absența stațiilor de epurare, a aerului prin ardere necontrolată a deșeurilor, a solului prin gropi de gunoi neconforme, defrișări ilegale de arbori seculari), lipsa programelor de sprijin pentru cultură (a se vedea cum stăm cu vânzările de carte), dependența tot mai mare de importuri, tradusă prin deficitul de cont curent de 131 miliarde lei de anul trecut. Plata de amenzi către UE pentru nerespectarea de angajamente (infringement) sau blocarea de fonduri structurale.

În Norvegia, când un copil se naște, are deja 250.000 dolari pe numele lui, prin fondul suveran al țării. La noi, fiecare copil se naște cu o datorie. Una care crește accelerat, fără să se vadă ceva în urmă.

(*)UE ne-a anulat deja 10 miliarde de lei din granturile PNRR, fiindcă economia noastră aparent duduie și nu avem nevoie.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii