După un an și jumătate ca refugiată de război în România, Irina s-a întors acasă, în Odesa, împreună cu copilul ei. Într-un interviu pentru Libertatea, ucraineanca a explicat ce a făcut-o să părăsească România, cum i s-au părut românii și cum arată Ucraina acum, în plin război cu Rusia.
95.000 de refugiați ucraineni erau înregistrați la începutul acestei veri în România, cele mai mari comunități fiind în București, Constanța, Maramureș și Galați.
8 din 10 refugiați de la noi sunt femei cu copii și 15.000 sunt înregistrați la agențiile de ocupare a forței de muncă.
Irina Lunika este psiholog, dar a lucrat ca director comercial la o companie ucraineană. S-a născut la Reni, localitate din regiunea Odesa intens bombardată în ultimele luni de dronele Rusiei. A locuit în orașul-port Odesa mai mulți ani, dar odată cu războiul, a venit împreună cu copilul de 6 ani în România. Soțul ei nu a putut să treacă frontiera.
Acest an și jumătate de distanță a făcut-o pe Irina să înțeleagă adevăratele sensuri ale vieții, spune ea: familia, prietenia și pacea.
Imaginea României până la război: „Țara castelului lui Dracula în care sunt furați copiii pe stradă”
În ciuda faptului că Irina s-a născut la Reni, în Basarabia istorică, la o aruncătură de băț de România, despre această țară nu știa prea multe până la invazia la scară largă a Rusiei. „Eram dominată de o viziune stereotipică, la modă în zona din care provin. Mulți ani ni s-a spus că România este un stat periculos, nesigur, că se fură copiii pe stradă, că riști să fii mințit și să rămâi fără bani. Circulau și informații despre zonele turistice, dar mai ales despre castelul lui Dracula”, povestește ucraineanca.
Continuare pe libertatea.ro
0 Comentarii