Cozile la alimente, cartelele și economia la curent, căldură, benzină, etc. din vremea lui Ceaușescu erau impuse de oligarhii corporatiști-financiari din New York și Londra și masa lor de marionete globaliste și nu de Ceaușescu.
Cu planul propus de FMI pentru plata datoriilor prevedea exclusiv pentru România, măsuri de austeritate atât de drastice încât au fost refuzate de conducerea de atunci a României, care a elaborat un plan mai puțin sever, aprobat de FMI.
Astăzi mai toată lumea vorbeşte de regimul comunist de tristă amintire şi de cât de odios şi de nasol a fost acesta. Dar totuşi, atât puştimea născută după ‘89, cât şi cei mai bătrâni, care au trăit acele vremuri, nu realizează că, de fapt, cel puţin pe perioada dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, România nu a fost un stat comunist. Nicolae Ceauşescu vorbea adesea despre „construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate”. Prin urmare statul român a fost mai degrabă unul socialist, aflat sub un regim totalitar cu puternice accente naţionale, dar niciodată comunist în adevăratul sens al termenului.
La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă Fondul Monetar Internaţional, care, în înţelegere cu miliardarul George Soros, despre a cărui implicare în evenimentele din decembrie 1989 voi vorbi ulterior, a planificat, o serie de operaţiuni speculative dezastruoase pentru România.
După aceste operaţiuni speculative, ţara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi. Numai că Nicolae Ceauşescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI. Soros reuşind ulterior să dea un „tun” de 1,1 miliarde de lire sterline prin intermediul bursei din Londra. Chiar şi aşa FMI-ul a impus României penalizări pentru plăţi anticipate. Din cauza FMI-ului dirijat de SUA, care cerea achitarea datoriei României cu o dobândă triplată, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă. Aşa se face că, începând din 1987, SUA au dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui Ceauşescu prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul fals că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceauşescu. În martie 1989, când Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile, România mai avea în plus 3,7 miliarde USD depuşi în bănci şi creanţe de 7-8 miliarde USD. La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” aceşti bani? N-are rost să mai explic. Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în Parchete vreun român patriot, am fi aflat până acum.
FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea. Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro. Numai că pe lângă aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult pe acestea întrucât ele sunt evaluate azi la 100 de miliarde de euro. În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).
După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989.
Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş. De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt firme străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni. Fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce ultima rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu pentru supravieţuirea României a fost deja vândută.
Oricum,oculta mondiala ce a dat ordinul distrugerii economiei romanesti a fost deranjata de doua lucruri importante;
1) achitarea integrala a datoriei catre FMI in primavara lui 1989;
2 ) intentia lui nea Nicu de a crea in Romania un "pol bancar" independent de Washington si Londra.
Ca sa nu mai vorbesc de primul afront al lui nea Nicu fata de oculta mondiala,cand a refuzat in 1978 listarea INTREGII ECONOMII ROMANESTI la bursele din New York si Londra. Asadar,acestea sunt cauzele care au generat lipsurile din anii '80;nu socialismul,ci marii oligarhi financiari au facut sa rabdam de foame si frig! Cum,de altfel,fac sa induram privatiuni,mult mai mari,in prezent!
SOROS-Washington a decis soarta Romaniei in decembrie 1989 si o face si in prezent, priviti asasinii nostri si jefuitorii Romaniei
Aceste randuri sunt pentru toti romani, intrucat acestia sunt saraciti si infometati si au datorii la intretinere si banci si NU au serviciu si salariu ori au pensia redusa si preturile cresc pentru toti si traim cu toti in Romania. Tot ce se intampla in Romania dupa 1989, se rezuma la VOT si FASCISM, fiind o cale simplă de înlocuire unor oameni cu alții mai slab pregătiți, dar mai lacomi decât ei și mai obedienți Casei Albe-SOROS-Washington, pentru a distruge si jefui Romania si extermina natiunea romana.
“Ideea centrală fiind, cine nu fură sau nu se căpătuiește este un prost.“
Corupția a devenit o adevărată industrie, cu un întreg păienjeniș al intereselor de clan, grup și cumetrii. Acesta fiind matricea impusă României de SOROS-Washington, încă din 1989 și care aduce la putere invariabil hoti, banditi, corupti si rebuturi umane, indiferent de partid si toate acestea se fac in stil FASCIST, prin alternanta la putere impusa de SOROS-Wasinghton.
Preluat de pe Anti - Uniunea Europeană
0 Comentarii