Dezbaterile despre beneficiile sau problemele pe care le ridică băutura tradițională românească - țuica - sunt departe de a fi terminate. Medicii aproape că o exclud de la consum, în timp ce specialiștii din cercetare îi fac loc în dietă, considerând că „orice medicament are și reacții adverse”..
În sezonul făcutului de licori artizanale, un medic legist ne atrage atenția să fim mai precauți cu „țuica de casă“, pentru că fiind făcută cu mijloace rudimentare, poate conține alcool metilic (mortal), pe lângă cel etilic. La fiecare distilare se obțin trei tipuri de țuică: fruntea, mijlocul și coada/otca informeaza adevarul.ro
„Acea frecție cu țuică se face cu fruntea țuicii, care nu e nimic altceva decât alcool metilic, extrem de toxic pentru organism, în concentrații mici producând orbire, iar în concentrații ceva mai mari producând direct decesul. Treaba e simplă, alcoolul metilic are temperatura de fierbere 65 grade Celsius, așadar în momentul în care distilatul începe să se evapore, alcoolul metilic este primul care curge pe țeavă, având chiar o tentă albăstruie. Alcoolul etilic fierbe la o temperatura ceva peste 78 grade Celsius, iar celor care produc alcool în instalații artizanale le este extrem de greu, chiar imposibil să separe alcoolul etilic de alcoolul metilic, ceea ce înseamnă că orice țuică de casă conține și alcool metilic”, spune dr. Cristian Paparău, medic legist din Târgoviște.
Sunt, de asemenea, cazuri în care oamenii mor în timpul procesului de fabricație.
De cealaltă parte, Costel Vânătoru, cercetător ştiinţific la Staţiunea de Cercetarea Legumicolă din Buzău și directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale Buzău, dar și preot la Catedrala Episcopală, spune că țuica este consumată de mult timp de români și explică și câteva beneficii ale țuicii.
.webp)
„Orice medicament are și reacții advserse. Țuica e un produs natural și are și beneficii, nu e doar alcool. În primul rând, ea prin distilare, pe lângă arome, are și beneficii. Prunele sunt acoperite cu o pudră foarte fină, o ceară naturală, secretată de țesuturile secretoare de apărare a plantei. Face să nu se lipească apa de fructe ca să se strice, alunecă de pe fruct ca de pe gâscă.
În procesul de distilare, ceara aceasta ajunge în țuică sau în pălincă. Sunt primele care trec gardul dincolo, pentru că sunt formule care se separă cel mai ușor de restul. Atunci când iei un pahar de țuică înainte de masă, și mulți fac așa sub ideea de a „pune un pansament la stomac”, tocmai aceste formule de ceară sunt cele care se așează pe pereții stomacului și chiar pansează. Nu e doar o metaforă, ci și pansează stomacul și chiar sunt tipuri de ceară valoroase pentru sănătate, granule foarte fine”, a declarat, pentru „Adevărul”, Costel Vânătoru.
„Analizele științifice arată că țuica făcută cum trebuie nu face rău”
Țuica a fost atestată documentar în Bistrița, la 1386, într-un act maghiar de percepție fiscală sub numele de „cujka”.
Diferența dintre țuică și palincă constă în faptul că țuica se produce doar din prune, în timp ce palinca se produce din diverse fructe. Anul, românii produc anual peste 100 de milioane de litri de țuică.
În trecut, românii foloseau țuica în combinație cu miezul de nucă.
„Sunt multe alte nebeficii la acest produs. El a fost considerat un medicament în trecut. Era asociat în diverse produse cu miez de nucă măcinat sau miez de alună și se știa că în formula aceast te poate trata de foarte multe boli, inclusiv de bolile respiratorii. Acum depinde și cum e preparată și în ce cazane, cu ce adaosuri, dar analizele științifice arată că țuica curată și făcută cum trebuie este un produs care, consumat cu moderație, nu face rău”, mai spune acesta.
Raportul izotopilor și conținutul elementar al tuturor probelor de distilat investigate.
Important este cazanul în care se prepară licoarea. Cel mai des este folosit cel din cupru, dar arama ne scapă de unele probleme.
„În trecut se folosea arama, care e diferită de cupru. Cazanele foarte vechi de țuică păstrate de zeci de ani și care sunt din aramă, sunt foarte bune și acum. Cazanele din cupru pot fi chiar toxice, oxidează, iar oxidul de cupru nu e bun. La prima vedere pare că arama și cuprul e unul și același lucru, dar nu e. De aceea arama este un neferos și foarte vechi, îl întâlnim în Scriptură, în Psalmul lui David. Cuprul a apărut mai târziu și e altceva”, explică Vânătoru.
S-au făcut numeroase studii despre compoziția chimică a fructelor utilizate ca materie primă pentru „pălincă”, procesele fizice, chimice și microbiologice care au loc în timpul fermentației, procesele fizice, chimice și microbiologice care au loc în timpul distilării, compoziția chimică și trăsăturile senzoriale ale distilatului brut din fructe, procesele fizice și chimice care au loc în timpul îmbătrânirii saucompoziţia chimică a distilatelor învechite.
Beneficii multiple sunt aduse țuicii și de recipientele în care este lăsată la învechit. Șapte tipuri de specii de lemn, două tipuri de stejar (Quercus petraeașiQuercus robur), plus castanul dulce, dudul, nucul, bradul și cireșul, au fost luate în considerare într-un alt studiu.
Pălinca fiartă regenerează ficatul
Și pălinca este de folos în cazul multor afecțiuni, dacă este consumată cu precauție.
Pălinca fiartă ajuta la prevenirea arterosclerozei și a infarctului miocardic, fiind recomandată și în cazul anemiilor, în cantități de maximum 30ml/zi. Pe lângă faptul că ajută la tratarea răcelilor, băutura ajută ficatul și bila, pentru ca are o serie de vitamine (vitamina A si vitamina C, vitamina B si vitamina D) care nu se degradează prin încălzire și care au o acțiune de regenerare asupra ficatului.
De asemenea, pălinca crește viteza de producere a hemoglobinei și a hematiilor și are un conținut bogat de fier.
Pe de altă parte, recent Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat că atunci „când vine vorba de consumul de alcool, nu există o cantitate sigură care să nu afecteze sănătatea”.
Sursa: adevarul.ro
0 Comentarii