Fiscalitatea uriasa – in unele perioade printre cele mai ridicate din lume! – a jucat un rol important in decalajele de dezvoltare aparute incepand cu sfarsitul anilor 1500 intre tarile romane si restul continentului.
Impozitele exceptionale au contribuit la mentinerea populatiei intr-o stare de saracie extrema secole la rand, fara ca asta sa insemne ca banii colectati de stapanire au fost directionati catre investitii. Rezultatul a fost ca la 1866, cand a venit in Principatele Unite sa-si ia in primire tronul, Carol I gasea aici nu doar cea mai saraca populatie din Europa, dar si tara cu cea mai primitiva infrastructura informeaza bizbrasov.ro
Ulterior, decalajul a fost redus intr-o anumita masura pana la inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, apoi a crescut din nou urias in perioada comunista. Romania a inceput sa recupereze distanta fata de restul Europei abia odata cu intrarea in Uniunea Europeana, desi birurile s-au mentinut pana azi printre cele mai ridicate de pe continent.
Incepand cu Secolul al XVI-lea, intre tarile romane (mai ales cele extra-carpatice, adica Tara Romaneasca si Moldova) si Europa Centrala si cea Apuseana a inceput sa se constate un decalaj tot mai accentuat pe toate planurile, dar mai ales cel economic. Tarile romane ramaneau tot mai in urma, iar distanta a continuat sa se mareasca in urmatorii 500 de ani, in ciuda faptului ca, episodic, au existat unele perioade de prosperitate si de crestere mai rapida in aceste tinuturi.
Istoricii care s-au aplecat asupra acestei probleme au gasit cauze multiple, dar care – asa cum se va vedea mai jos – uneori au legatura unele cu altele:.
– amplasarea tarilor romane in afara marilor rute comerciale,
– foarte slaba urbanizare,
– lipsa unor biserici precum cele din Occident, pastratoare ale culturii si cunostintelor din perioada antica,
– populatia foarte redusa numeric,
– razboaiele purtate de marile puteri in aceasta zona,
– influenta otomana,
– un nivel al impozitelor prea mare.
Ulterior, decalajul a fost redus intr-o anumita masura pana la inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, apoi a crescut din nou urias in perioada comunista. Romania a inceput sa recupereze distanta fata de restul Europei abia odata cu intrarea in Uniunea Europeana, desi birurile s-au mentinut pana azi printre cele mai ridicate de pe continent.
Incepand cu Secolul al XVI-lea, intre tarile romane (mai ales cele extra-carpatice, adica Tara Romaneasca si Moldova) si Europa Centrala si cea Apuseana a inceput sa se constate un decalaj tot mai accentuat pe toate planurile, dar mai ales cel economic. Tarile romane ramaneau tot mai in urma, iar distanta a continuat sa se mareasca in urmatorii 500 de ani, in ciuda faptului ca, episodic, au existat unele perioade de prosperitate si de crestere mai rapida in aceste tinuturi.
Istoricii care s-au aplecat asupra acestei probleme au gasit cauze multiple, dar care – asa cum se va vedea mai jos – uneori au legatura unele cu altele:.
– amplasarea tarilor romane in afara marilor rute comerciale,
– foarte slaba urbanizare,
– lipsa unor biserici precum cele din Occident, pastratoare ale culturii si cunostintelor din perioada antica,
– populatia foarte redusa numeric,
– razboaiele purtate de marile puteri in aceasta zona,
– influenta otomana,
– un nivel al impozitelor prea mare.
La 1600, locuitorii Țării Românești plăteau al doilea cel mai mare impozit din lume
La sfarsitul Secolului al XVI-lea, locuitorii Tarii Romanesti erau siliti sa plateasca unele dintre cele mai mari impozite din lume. Profesorul Bogdan Murgescu prezinta, in lucrarea „Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice, 1500-2010“, un tabel in care prezinta cuantumul prelevarilor statale pe locuitor la sfarsitul Secolului al XVI-lea in mai multe tari din lume. In 1590, un om din Tara Romaneasca – o regiune oricum saraca – platea doi galbeni pe an, suma care se mai percepea doar in foarte bogata Republica Venetiana (lider al comertului in Mediterana). Dar, spre deosebire de venetieni, care trebuiau sa dea si cate 50 de kilograme de grau catre stapanire, muntenilor li se luau 134 de kilograme, adica de aproape 3 ori mai mult!
Desi mult mai reduse, impozitele erau foarte mari si in Moldova: un galben si 67 de kilograme de grau de locuitor pe an.
Pentru comparatie, in anul 1600,
– un englez trebuia sa plateasca impozit pe an 0,25 galbeni (de 8 ori mai putin decat munteanul) si 21,5 kilograme de grau (de peste 6 ori mai putin),
– un polonez platea 0,14 galbeni si 10 kilograme de grau,
– locuitorii din Imperiul Otoman propriu-zis (tarile romane nu faceau parte din imperiu, fiind state vasele) plateau 0,5 galbeni si 60 de kilograme de grau pe an.
Locuitorii tarilor romane plateau chiar mai mult decat cei din prima economie a lumii in acel moment – cei din Imperiul Mogul din India (care reprezenta 25% din PIB-ul mondial) aveau impozit de 0,34 galbeni si 86 de kilograme de grau pe an.
La momentul 1600, cele mai mari impozite din lume erau platite in Tarile de Jos (Olanda) – 4,5 galbeni si 148 de kilograme de grau pe an. Dar olandezii erau in acel moment cea mai dezvoltata si mai bogata tara din lume, cu o crestere exploziva datorata negotului si inventarii societatilor pe actiuni.
In timp ce restul lumii intra in modernitate si incepea acumularile de capital, tarile romane parcurgeau drumul invers. Birurile erau asa mari incat populatia era impinsa intr-o saracie extrema
Birurile pe meleagurile romanesti au crescut progresiv in Secolul al XVI-lea, pe masura ce domnitorii sporeau platile formale si informale (haraciul si peschesurile) catre Inalta Poarta. Potrivit economistului Damaschin Mioc, birul pe gospodarie in Tara Romaneasca a crescut astfel:
– 86 de aspri (moneda de la acea vreme) in 1557,
– 212 aspri in 1558-1566,
– 301 aspri in 1582-1584 si
– 964 de aspri in 1592-1594.
Asadar, in nici 40 de ani impozitul a crescut de peste 10 ori!
„Sintetizand, putem aprecia ca Secolul al XVI-lea a insemnat trecerea Tarii Romanesti si a Moldovei la un sistem cu fiscalitate ridicata, determinata de (si corelata cu) nivelul platilor politice catre Imperiul Otoman“, arata profesorul Murgescu in lucrarea sus-amintita.
Insa dincolo de aceste cifre sunt consecintele. Exact in perioada cand incepea Epoca Moderna, iar in Europa incepeau acumularile de capital, tarile romane intrau intr-o epoca de stagnare si pauperizare extrema. Birurile erau atat de mari, incat populatia nu doar ca nu reusea sa mai puna deoparte ceva si sa-si creasca bunastarea, ba chiar dimpotriva, era nevoita sa-si vanda din agoniseala pentru a plati!
„Implicatiile fiscalitatii ridicate au fost multiple. Cea mai importanta a fost, neindoielnic, presiunea exercitata asupra contribuabililor de a procura de undeva sumele de bani solicitate de Fisc. Cum detezaurizarea acumularilor anterioare – cate vor fi fost, mai degraba putine – nu putea rezolva durabil problema, pentru majoritatea contribuabililor solutia nu putea proveni decat din vanzarea unei parti crescande din produsele si bunurile lor. Rezultatul a fost, deci, comercializarea fortata a unei parti tot mai mari din productie si uneori chiar din avutia acumulata“, releva Bogdan Murgescu.
Cea mai mare fiscalitate din lume a distrus, pur si simplu, societatea romaneasca, provocand un regres masiv in toate planurile: „Se cuvine sa observam ca – mai ales in a doua jumatate a Secolului al XVI-lea, cand sporul fiscalitatii a fost extrem – pentru multi tarani veniturile obtinute din vanzarea roadelor muncii lor (mai ales animale, produse animaliere, cereale etc) au fost insuficiente, ceea ce i-a obligat sa caute surse suplimentare de bani pentru a-si putea plati darile. Prima solutie a fost contractarea unor imprumuturi in conditii camataresti, iar atunci cand aceasta solutie a fost epuizata, multi tarani liberi au trebuit sa-si vanda pamantul si/sau sa se vanda pe sine. Fiscalitate ridicata a condus deci la ruinarea unei mari parti a taranimii libere si la accentuarea procesulul de rumanire, adica de trecere in situatii de dependenta personala fata de boieri sau fata de marii proprietari ecleziastici, in primul rand fata de manastiri. Dificultatile pe care le-au cunoscut categoriile curtenilor si slujitorilor, chemate si ele sa contribuie la acoperirea nevoilor banesti ale domniei, ca si cele ale orasenilor, apasati de dari si supusi unei severe concurente din partea negustorilor veniti din Imperiul Otoman, au contribuit si ele la amplificarea procesului de polarizare a structurii sociale, foarte vizibil in a doua jumatate a Secolului al XVI-lea”, mai scrie Bogdan Murgescu.
Continuare pe bizbrasov.ro
0 Comentarii