Una caldă, una rece - așa putem sintetiza evoluția românilor în ultimii ani. Potrivit lui Daniel David, pe de o parte, ne-am adaptat la cultura occidentală a indivizilor autonomi, dar pe de alta, am ieșit din rândul țărilor orientate spre viitor și am început să valorizăm excesiv trecutul.
L-am întrebat pe profesorul Daniel David, autorul monografiei „Psihologia poporului român” cum s-au schimbat românii la 34 de ani de la Revoluție. Este imposibil de dat un răspuns la această întrebare, deoarece nu există date despre profilul psiho-cultural al românilor din perioada comunistă care să poată fi comparate cu datele ce apar în cartea rectorului UBB despre psihologia românilor informeaza adevarul.ro
În schimb, se poate analiza modul în care s-au schimbat două dintre atributele esențiale ale românilor de la momentul apariției cărții – 2015 - și până astăzi. Este vorba despre profilul colectivist/autonom (se referă la măsura în care o cultură încurajează independenţa şi libertatea individului faţă de grupul căruia îi aparţine) și orientarea pe termen lung/scurt (este legată de perioada de timp pentru care oamenii îşi fac planuri şi aşteaptă rezultate şi măsura în care au tendinţa de a sacrifica gratificaţia de astăzi pentru un rezultat viitor).
Cultura occidentală și instituțiile de genul NATO și UE, în care ne-am integrat, au în centru individul autonom, spre deosebire de societatea comunistă dominată de colectivism din care am ieșit în 1989. În acest caz, au existat influențe pozitive și veștile sunt bune. În ceea ce privește orientarea pe termen lung/scurt, veștile nu sunt la fel de bune.
„Suntem în direcția bună”
Adevărul: Cum s-a schimbat profilul psihologic al românilor la 34 de ani de la Revoluție?
Daniel David: S-au schimbat două atribute importante. Unul în direcția bună, altul, aș spune, într-o direcție nu prea bună. Din 2015, când am publicat „Psihologia poporului român” și de când există date, s-a schimbat în direcția bună colectivismul. Este mai scăzut astăzi decât în 2015. Ne apropiem de profilul individului autonom.
Acum, un profil nu este bun sau rău în sine, asta trebuie să fie clar, dar devine bun sau rău în funcție de contextul geopolitic în care se află țara. Și atunci, în condițiile în care noi ne-am integrat în spațiul vestic în care domină individul autonom, pentru noi e foarte bine că ne mișcăm din zona colectivistă în zona indivizilor autonomi. Automat, acesta este un lucru bun. Mai avem încă un pic să ajungem acolo, dar suntem în direcția bună.
Explicați-ne ce înseamnă o cultură colectivistă?
Termenul „colectivist” este un termen psihologic tehnic, fără conotații peiorative sau pozitive. Simplu spus, profilul psihocultural colectivist se referă la o țară/cultură în care societatea este mai mult o sumă de colective, fiecare colectiv fiind creat, de obicei, în jurul relațiilor de rudenie/cunoștințelor-prieteniilor.
Într-o țară/cultură cu un astfel de profil psihocultural, individul exprimă mai ales idei și valori acceptate de colectiv, fără a tinde să se emancipeze prin individualizare și opțiuni personale, diferite poate uneori de cele ale colectivului; printr-o astfel de atitudine individul are însă protecția și suportul colectivului.
O cultură colectivistă este caracterizată de neîncrederea în străini, neîncredere care la români, amplificată de un nivel scăzut de autodeterminare şi spirit civic, aşa cum spuneam, s-a generalizat într-o neîncredere cronică, inclusiv asupra cunoscuţilor.
Prin ce este caracterizată o cultură bazată pe autonomia individului?
Profilul psihocultural alternativ celui colectivist este cel autonom (și termenul de „autonom” este un termen psihologic tehnic). Acesta se referă la țara/cultura în care societatea se creează pe baze comunitare, comunitățile fiind formate din indivizi autonomi, individualizați prin opțiuni uneori diferite de cele ale grupului de origine (ex. familie), care se solidarizează apoi voluntar, pe baza unor valori comune (nu atât pe baza de rudenie/cunoștinte-prietenie), în comunități puternice și altruiste.
Într-un sistem comunitar, prieteniile (și protecția/suportul adus de acestea) apar adesea în baza unor valori comune, nu atât pentru a crea sau a păstra un sistem colectivist mai închis în esența sa.
Sigur că cele două profiluri psihoculturale de organizare a societății nu sunt mutual exclusive într-o țară/cultură (ex. toți sunt „colectiviști” sau toți sunt „autonomi:), dar unul sau altul dintre profilurile psihoculturale este, de obicei, majoritar într-o țară/cultură.
.webp)
Americani vs români. „Să moară și capra vecinului”
Puteți da un exemplu de cum reacționează cele două tipuri de culturi?
A fost făcut un studiu în care s-a comparat un eșantion american, americanii având un scor mare în ceea ce privește autonomia, și unul românesc, românii având scoruri mici. Oamenii erau puși să coopereze în vederea realizării unor sarcini și în funcție de performanța lor, urmau să fie recompensați. Cum s-au comportat americanii? Observau cine e mai performant și îi susțineau pe cei mai buni în ideea că câștigul comun era câștigul fiecăruia în parte. Eșantionul românesc: cum apărea cineva care era mai performant, membrii grupului îl pedepseau și îl trăgeau înapoi. Vedem astfel cum o cultură colectivistă nu înțelege că succesul unuia din grupul nostru se vă răsfrânge asupra întregului popor.
Mai multe pe adevarul.ro
0 Comentarii