Comentarii

6/recent/ticker-posts

Da, sunt româncă. Eu n-am de ce să las capul jos! Vorbesc limba ta dar visez românește!”

Gazeta Românească a postat mesajul Mariei Cristiana Tudose, o româncă din Italia. Ea se consideră mândră că este româncă și spune clar: „România nu înseamnă hoți sau ticăloși”.


„- Dar Dvs. sunteți din străinătate? – Da, sunt româncă.”

Dar așteaptă să termin, să-ți povestesc ceva despre țara mea.

România nu înseamnă hoți sau ticăloși. Ne ascundem printre Balcani, avem o mare, nu este un lac, avem câmpuri împodobite cu flori și multă iarbă verde, avem tradiții, avem mănăstiri, avem dansuri populare și oameni frumoși, luptători, care știu ce înseamnă munca adevărată.

În țara în care m-am născut, tinerii luptă pentru un viitor mai frumos, dau din coate printre obstacolele de zi cu zi, au absolvit facultăți și n-au fost răsfățați. S-au obișnuit cu încercările vieții, știu ce înseamnă compromisuri și s-au mulțumit întotdeauna cu cât era posibil.

Am crescut în spatele blocului, oare știi ce înseamnă? Amintirile copilăriei mele au miros de pâine caldă: de bucurie și poftă, ajungeam acasă cu o jumătate deja mâncată. Am crescut cu compot, mămăligă și brânză. Am crescut simplu dar bine. Am devenit un om demn. Mă ridic pentru a lăsa locul unui bătrân, zâmbesc celui care mi-a zâmbit, deși nu-l cunosc, spun “bună ziua” și “mulțumesc” pentru că așa am fost educat.

Știi ce-mi place la țara mea? Că am crescut cu nimic, am învățat ce înseamnă educație, am înțeles că din lipsuri trebuie să facem totul, de fiecare dată am luat-o de la început, am avut putere și n-am capitulat. Au fost momente în care ne-am revoltat, momente în care am plâns și am crezut că vom ceda. N-am făcut-o.

Nu ni s-a dăruit nimic, deși am fost judecați, am plecat prin lume, pentru siguranța celor dragi. N-am plecat de frică, am plecat pentru că voiam ceva mai mult. Cândva cineva m-a întrebat cum este să crești într-o țară străină iar eu i-am răspuns: “Vorbesc limba ta dar visez românește!” . Sufletul meu respiră, iubește și trăiește românește! Cum aș putea ascunde ceea ce sunt? De ce să-mi fie rușine atunci când spun că sunt româncă?

În România vei cunoaște femei puternice, bătrâni modești, multă sărăcie și spirit muncitoresc. Nu suntem perfecți, dar cine este?
Nu, nu locuim în corturi, locuim în blocuri.

Nu, nu ne jucăm cu cuțitele, ne jucăm șotron. Nu, la școală nu ne învață cum să furăm! La școală învățăm matematică, probabil mai bine ca tine! La școală învățăm că pentru a ieși din sărăcie, trebuie să citim, să fim educați, să creștem și să fim demni.

Dacă un român fură, nu înseamnă toți sunt hoți! Nu mă pune lângă cel care n-are respect pentru oameni, care trăiește din minciună și își petrece zilele păcălindu-i pe ceilalți! Nu fac parte dintr-o grămadă, aparțin unui popor. Țara mea are o istorie și din acest motiv eu merit respect. Atâta timp cât ți nu-ți fac rău, tu ești obligat să mă respecți!

Nu, nu suntem oameni răi dar am învățat să protejăm ce este al nostru pentru că ne-au păcălit prea mulți, ne-au făcut de râs de prea multe ori.

Dacă v-am răpit prea mult timp, eu mă scuz. Dar vroiam să știți ce înseamnă cu adevărat România.

Acum privește-mă, ți se par un om rău? Îmi reprezint țara, muncesc, învăț, mă întrețin, nu fur, îmi văd de treaba mea și pretind să nu fiu judecată greșit pentru că în fața Domnului suntem egali, iar eu n-am de ce să las capul jos.

Articol relatat de portalul Identitatea.


Trimiteți un comentariu

0 Comentarii