Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO

Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României. De la cuvintele frumoase despre căldura și ospitalitatea cu care au întâmpinat-o românii de la bun început la atracția pentru cultura și tradițiile noastre.

O japoneză în vârstă de 53 de ani, din Yokohama (cel mai mare port și al doilea oraș ca mărime din „Țara Soarelui Răsare”), s-a stabilit în România de mai bine de două decenii informeaza adevarul.ro

A devenit cetățean străin cu drept de ședere și își prelungește viza o dată la cinci ani, fiindcă nu poate aplica pentru cetățenia română, întrucât statul japonez nu permite dubla cetățenie. Fără nicio legătură cu țara noastră, Ayako Funatsu și-a găsit liniștea și menirea pe tărâmurile mioritice, devenind unul dintre străinii îndrăgostiți de România.

Acest fapt o face să se considere o persoană extrem de norocoasă, dar și „de-a casei“: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Când mă uit în urmă, înțeleg că acesta a fost destinul meu“.

Ia face casă bună cu chimonoul și origami

Ayako face parte din comunitatea „Domnițe cu altițe“, fiind fascinată de tradiții populare românești și implicit de ia pe care o poartă cu mândrie ori de câte ori se ivește ocazia. De altfel, este singura străină din acest grup de femei pasionate de portul românesc. Are deja câteva cămăși țărănești în colecția sa, printre care una veche de un secol, și s-a apucat chiar să-și creeze propria ie. Interesant de remarcat este faptul că ori de câte ori se îmbracă în straie populare, respectă întrutotul tradiția vestimentară, mai bine decât mare parte dintre români.

De cinci ani s-a reprofilat, a luat calea antreprenoriatului și a devenit designer de origami și flori de hârtie pe care le produce combinând tehnica japoneză cu tehnica americană, fiind creatoarea Origami & Paper Flowers Natsuko. Are un atelier în care creează și pentru care a și obținut o finanțare în urmă cu doi ani, în urma participării la emisiunea „Imperiul Leilor“. Speră să creeze o artă unică și să lase în urmă lucruri nemuritoare (VEZI GALERIA FOTO și VIDEO).

„Când am descoperit România, nu m-a mai interesat nimic altceva“

Ayako a ajuns în România printr-o întâmplare care, așa cum îi place să recunoască, i-a schimbat soarta, în urmă cu 27 de ani.

„Iubesc foarte mult România, am descoperit-o pe când aveam 25 de ani. Prima dată am venit aici în 1995, doar cu un rucsac în spinare. Și m-am îndrăgostit instantaneu!“, recunoaște Ayako într-un interviu marca „Weekend Adevărul“.

Deși stă de atâta vreme în țara noastră, de puțin timp a început să vorbească despre ea, despre pasiunea pentru România, despre viața departe de casa în care s-a născut. Iar când o face, există atât de multă recunoștință în glas față de țara care a adoptat-o, încât este greu să nu te lași impresionat: „În copilărie și în tinerețe, am practicat foarte mult sport, la început baschet, apoi înot, ciclism, tenis, schi... Eram înnebunită, până când am descoperit România, moment în care nu m-a mai interesat nimic altceva, decât să aflu cât mai multe despre această țară“.

Totul a pornit de la un coleg de serviciu, un globetrotter care pleca deseori în călătorii peste hotare. „Mergea singur peste tot, doar cu un rucsac în spinare. Prefera țările mai puțin dezvoltate, precum India, Nepal, în special cele din Asia. La fiecare întoarcere ne povestea peripețiile de care avusese parte, ceea ce pe mine mă fascina. M-am gândit deseori cum ar fi să mergi undeva departe, singur. Lucram pe atunci într-o firmă de automatizări industriale...“, rememorează Ayako.

De la articol la faptă

Următorul pas a fost de a stabili destinația, iar hazardul a făcut ca într-o bună zi să vadă într-un ziar local o știre despre România: „Nu mă pasiona deloc să merg în Asia, mi se părea că e un pic prea periculos pentru o fată. Așa că mi-am îndreptat atenția spre Europa. Atunci am văzut într-un ziar din Japonia un articol despre România. Era după Revoluție, țara încă nu o ducea prea bine și spera să atragă cât mai mulți turiști. Parcă a intrat ceva în mine“.

S-a dus imediat la librărie și a cumpărat un ghid turistic despre România: „M-a fascinat ce am citit. Căutam o țară în care să mă simt în siguranță. Am aflat că în zona rurală a României voi avea surpriza să descopăr că localnicii îi invită pe turiști la ei acasă, să mănânce și să doarmă. Mai scria că cei care vor experimenta acest lucru vor avea parte de o amintire de neuitat!“. Lucru pe care avea să-l certifice și ea însăși, ulterior.

„Limbajul universal al inimii“

În 1995, a călătorit timp de două săptămâni prin România, cu trenurile CFR și, contrar așteptărilor, i s-a părut o experiență extrem de încântătoare: „Mi-a plăcut foarte mult! Până la 25 de ani nu mai văzusem astfel de trenuri, nici nu-mi imaginam că există așa ceva. Pe atunci trenurile românești mergeau mai rapid decât acum! Trenurile din Japonia, de obicei, nu sunt compartimentate. Cele românești mi s-au părut foarte interesante, iar scaunele erau foarte comode, chiar dacă arătau atât de vechi“.

Din București a plecat cu trenul spre Moldova, cu destinația Mănăstirea Agapia, lângă Târgu Neamț. O alegere deloc întâmplătoare: știa că lăcașurile de cult din România oferă cazare turiștilor, după cum aflase de la un japonez căsătorit cu o româncă, alături de care călătorise în avion pe drumul spre România.

Continuare pe adevarul.ro