Revelionul în comunism însemna câteva ore bune de transmisie TV, mai multe persoane adunate în sufrageria din casă, mâncare la comun și cuvântarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la trecerea dintre ani.
Mâncare gătită în casă, băutură de la țară, dar în special programul TV erau atracțiile serii. Cei care erau mai privilegiați de sistem aveau acces la petreceri date în restaurante și chiar pe la cabane, la munte. Pentru mare parte a populației, Revelionul era o petrecere în sufragerie alături de cei dragi.
În orașele muncitorești, cantinele întreprinderilor erau luate cu asalt de oameni, care aveau ocazia să-şi petreacă o seară de neuitat în compania colegilor de muncă.
Excepţia până la Revoluția din 1989 o reprezenta faptul că pe atunci nu era voie să ieşi în stradă la miezul nopţii, să nu care cumva să-i vină cuiva vreo idee împotriva partidului unic, nu erau nici artificiile, cu atât mai puţin petardele.
În apartamentele și-așa mici se înghesuiau câte 10-15 oameni. Fiecare stătea pe unde apuca – pe scaune, canapele, colțuri de canapele. Sufrageria era ocupată cu mese pe care era întinsă mâncarea. Aşa că ringul de dans era improvizat pe holurile înguste.
Din meniul tradiţional nu lipseau icrele, salata boef, sarmalele. De asemenea, nelipsite erau cozonacul sau prăjiturile de casă. Româncele se străduiau cum puteau să pregătească o masă mai deosebită pentru familie. Pregătirile aveau loc în special noaptea, pentru că ziua se mergea la muncă. În perioada comunistă nu existau libere de Crăciun sau de Anul Nou.
Momentele în care apăreau artiști precum Angela Similea, Corina Chiriac, Mirabela Dauer sau Dan Spătaru, urmate de anecdotele lui Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, Amza Pelea, Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Stela Popescu şi Alexandru Arşinel erau de neratat. Toată lumea din casă era chemată la televizor și anunțată că „Începe!”. În zilele următoare se redifuzau la rubrica „Dacă doriți să revedeți selecțiuni din programul de Revelion”.
0 Comentarii