Statele din Grupul de la Vișegrad – Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria – își mențin poziția fermă de respingere a Pactului UE privind Migrația și Azilul, un pachet legislativ aprobat de Parlamentul European la 10 aprilie 2024. Liderii acestor țări au comunicat, în momente diferite, că nu vor accepta mecanismele de relocare obligatorie a migranților.
Încă din aprilie 2024, după votul din Parlamentul European care a avizat reforma, premierul slovac Robert Fico a anunțat că țara sa nu va implementa acordul, pe care l-a numit „dictat, nu solidaritate”. Poziția sa a fost una dintre primele declarații ferme din cadrul V4 împotriva noii politici de azil. Guvernul de la Budapesta, condus de Viktor Orbán, a criticat constant mecanismul de „solidaritate obligatorie”.
Premierul ungar consideră că acesta ar forța statele fie să accepte relocări de migranți, fie să plătească sume compensatorii, subminând politica sa de „toleranță zero” față de migrația ilegală. În diverse intervenții din perioada 2024-2025, oficialii maghiari au promovat ideea procesării cererilor de azil în centre din afara Uniunii Europene.
Poziția Poloniei a fost, de asemenea, una de refuz. În aprilie 2024, premierul Donald Tusk a declarat că Varșovia nu va accepta mecanismul de redistribuire, motivând presiunea deja existentă din cauza numărului mare de refugiați ucraineni. Această linie a fost întărită în toamna anului 2025, când noul președinte, Karol Nawrocki, a comunicat oficial Comisiei Europene că Polonia nu va admite relocări în baza pactului.
În Cehia, peisajul politic este similar. Andrej Babiš, câștigător al alegerilor din 3-4 octombrie 2025 și aflat în negocieri pentru formarea guvernului, a criticat pactul încă din 2024, numindu-l o „trădare” a intereselor naționale. El și-a păstrat această retorică eurosceptică și după scrutin, deși nu a preluat încă oficial funcția de premier.
Pachetul legislativ mai include măsuri precum proceduri accelerate de screening la frontieră, colectarea extinsă a datelor biometrice și mecanisme rapide de returnare pentru solicitanții cu șanse mici de a primi azil. De asemenea, vizează o cooperare mai strânsă cu țările de origine și de tranzit.
Deși pozițiile celor patru capitale sunt similare în esență, până în prezent nu a existat o declarație comună oficială a liderilor V4 care să condamne pactul în termeni identici. Opoziția se manifestă prin mesaje paralele, nu printr-un front instituționalizat.
Instituțiile europene pregătesc implementarea etapizată a pactului, cu primele efecte așteptate din 2026. În acest context, refuzul manifestat de Budapesta, Bratislava și Varșovia prefigurează un parcurs dificil în aplicarea noii legislații europene privind azilul.
Poziția Poloniei a fost, de asemenea, una de refuz. În aprilie 2024, premierul Donald Tusk a declarat că Varșovia nu va accepta mecanismul de redistribuire, motivând presiunea deja existentă din cauza numărului mare de refugiați ucraineni. Această linie a fost întărită în toamna anului 2025, când noul președinte, Karol Nawrocki, a comunicat oficial Comisiei Europene că Polonia nu va admite relocări în baza pactului.
În Cehia, peisajul politic este similar. Andrej Babiš, câștigător al alegerilor din 3-4 octombrie 2025 și aflat în negocieri pentru formarea guvernului, a criticat pactul încă din 2024, numindu-l o „trădare” a intereselor naționale. El și-a păstrat această retorică eurosceptică și după scrutin, deși nu a preluat încă oficial funcția de premier.
Pactul contestat de statele V4 introduce un principiu de „solidaritate obligatorie”. Conform acestuia, țările membre trebuie fie să preia o cotă de solicitanți de azil, fie să ofere contribuții financiare sau operaționale. Consiliul UE a stabilit un obiectiv de 30.000 de relocări anuale și o contribuție de 20.000 de euro pentru fiecare migrant refuzat.
Pachetul legislativ mai include măsuri precum proceduri accelerate de screening la frontieră, colectarea extinsă a datelor biometrice și mecanisme rapide de returnare pentru solicitanții cu șanse mici de a primi azil. De asemenea, vizează o cooperare mai strânsă cu țările de origine și de tranzit.
Deși pozițiile celor patru capitale sunt similare în esență, până în prezent nu a existat o declarație comună oficială a liderilor V4 care să condamne pactul în termeni identici. Opoziția se manifestă prin mesaje paralele, nu printr-un front instituționalizat.
Instituțiile europene pregătesc implementarea etapizată a pactului, cu primele efecte așteptate din 2026. În acest context, refuzul manifestat de Budapesta, Bratislava și Varșovia prefigurează un parcurs dificil în aplicarea noii legislații europene privind azilul.
.jpg)
0 Comentarii