O nouă descoperire în ADN-ul lui Hitler. „Dacă și-ar fi văzut rezultatele genetice, s-ar fi trimis singur în camera de gazare”

O nouă analiză a ADN-ului lui Adolf Hitler a dezvăluit că liderul nazist suferea de o tulburare genetică ascunsă, care i-a afectat dezvoltarea sexuală și, probabil, întreaga viața personală. Cercetătorii spun că dictatorul ar fi avut sindromul Kallmann, o afecțiune care împiedică evoluția normală a pubertății și poate duce la subdezvoltarea organelor genitale.

Descoperirea este prezentată în documentarul „Hitler’s DNA: Blueprint of a Dictator” („ADN-ul lui Hitler: Planul unui dictator”), produs de Channel 4, care mai arată că Hitler nu avea origini evreiești, contrar unor mituri răspândite de-a lungul decadelor. O nouă descoperire genetică despre Hitler. Oamenii de știință au reconstituit profilul genetic dintr-un fragment de material pătat cu sânge, tăiat de un colonel american din canapeaua pe care Hitler s-a sinucis în 1945.

Deși cercetarea și concluziile sale sunt susceptibile să stârnească controverse, geneticianul care a condus studiul a explicat că, deși a avut rețineri în a se implica, a dorit ca proiectul să fie realizat corect.

Profesoara Turi King, cercetătoarea care a identificat rămășițele regelui Richard al III-lea, a condus studiul și a mărturisit că a avut inițial ezitări.

„Am stat mult pe gânduri. Dar, mai devreme sau mai târziu, cineva o va face, și am vrut să ne asigurăm că va fi realizată într-un mod extrem de riguros și echilibrat. În plus, a refuza să o faci înseamnă să-l ridici [pe Hitler] pe un piedestal”, a declarat Turi King, notează The Independent.

Ea a adăugat, cu o ironie amară: „Dacă ar fi văzut propriile rezultate genetice, aproape sigur s-ar fi trimis singur în camerele de gazare.”

Relatări din Primul Război Mondial susțin că Hitler era adesea batjocorit de camarazi pentru dimensiunile organelor sale genitale.

Analiza ADN-ului confirmă că sindromul Kallmann îi oferea o probabilitate de una la zece de a avea micropenis. În plus, un examen medical din 1923, redescoperit în 2015, arăta că Hitler avea un testicul necoborât, o informație care dă credibilitate cântecului satiric din timpul războiului despre el.


O viață fără relații și o minte instabilă

Istoricul Alex J. Kay, de la Universitatea din Potsdam, afirmă în documentar că afecțiunea lui Hitler ar putea explica „devotamentul său aproape complet și neobișnuit față de politică”.

El subliniază că „alți lideri naziști aveau soții, copii, chiar și relații extraconjugale. Hitler este singurul din întreaga conducere nazistă care nu avea așa ceva. Cred că doar sub Hitler mișcarea nazistă putea ajunge la putere.”

Cercetătorii au respins totodată ipoteza conform căreia Hitler ar fi avut strămoși evrei.

În schimb, analiza genetică sugerează că liderul nazist ar fi putut suferi de tulburări neurodivergente precum autism, schizofrenie sau tulburare bipolară, însă nu este clar care dintre acestea i-au influențat comportamentul.

Dr. Alex Tsompanidis, cercetător la Universitatea Cambridge, a explicat: „Cred că putem spune că biologia nu l-a ajutat. Nu cred că se poate aplica vreun diagnostic clinic. Nu putem ști, nu putem diagnostica. Procesul său cognitiv a fost probabil afectat, dar mă bazez atât pe comportamentul său, cât și pe datele genetice când spun asta.”

Totuși, oamenii de știință avertizează că descoperirile nu trebuie folosite pentru a stigmatiza persoanele care suferă de tulburări genetice sau psihice.

„Comportamentul nu este niciodată 100% genetic. Asocierea cruzimii extreme a lui Hitler cu persoanele care au astfel de diagnostice riscă să le stigmatizeze, mai ales când majoritatea celor cu aceste afecțiuni nu sunt nici violenți, nici cruzi, dimpotrivă, mulți sunt exact opusul”, a explicat psihologul Sir Simon Baron-Cohen.