GOLAZO.ro continuă seria dezvăluirilor despre comportamentul antrenoarei Camelia Voinea în sala de gimnastică. După ce două gimnaste și-au spus povestea, iar într-un articol separat am arătat cum se comporta această antrenoare cu fiica ei, Sabrina Voinea, o nouă mărturie cutremurătoare iese la suprafață.
O fostă gimnastă voia de mai mai mult timp să vorbească despre drama ei, iar dezvăluirile GOLAZO.ro i-au dat curaj mamei, care a contactat redacția. În timpul dialogului telefonic, a intervenit și fosta gimnastă care, la rândul ei, a povestit întâmplări atroce. GOLAZO.ro a verificat numele sportivei în cauză, clubul unde a activat, precum și anii petrecuți în gimnastică. Mama unei foste gimnaste: „Avem fotografii”
Bătăi cu bețe, pumni în gură, accidentări care au lăsat urme grave, practici de tortură, traume care continuă și astăzi.
Bună ziua. Mi-ați spus că ați citit articolele de pe GOLAZO.ro și doriți să vă spuneți povestea. Mai exact, a fiicei dvs. Camelia Voinea i-a fost antrenoare?
Da, acum 9-10 ani. O rugăminte am. Aș vrea ca numele nostru să nu fie publicat. Vi l-am spus pentru că ați vrut să verificați la club. Copilul meu e într-o școală militară, iar ei au mai multe restricții și nu vreau să aibă necazuri.
Ea a tot văzut lucruri despre Camelia Voinea, a auzit, a citit și la dvs. și tot îmi spunea: „Vreau să zic și eu ceva, pot?”. Însă i-am spus mereu că va fi doar cuvântul nostru împotriva cuvântului Cameliei Voinea.
La ce vă referiți, mai exact?
La dovezi. Fiica mea a fost bătută crunt de ea. Iar eu am numai câteva fotografii făcute de sora mea. Atât.
S-o luăm cronologic.
Sunt atât de supărată și vreau să spun cât mai multe lucruri... îmi va fi greu. Problema e că, din păcate, i-am spus și soțului, ne considerăm autorii morali. Pentru că n-am văzut prin ce trecea. Ea nu s-a deschis în fața noastră, iar noi am observat prea târziu, da? Când trauma pentru ea a fost destul de mare. Nu știam, nu mi-am dat seama, de ce nu voia să o spăl. Sau de ce nu voia să intru la baie în timp ce era acolo.
Fiica mea a făcut gimnastică la clubul Farul Constanța, la antrenoarea Camelia Voinea. Eu sunt o mamă destul de severă, așa că înțeleg că te mai enervezi. Sportul de performanță se face prin multă muncă, dar nu să-i frică unui copil de tine.
Și acolo ce s-a întîmplat?
Vă spun doar atât. La un moment dat, pe 1 septembrie 2016, îmi aduc aminte și azi ziua, când sora mea era aici, în vacanță, iar noi eram la muncă, a intrat cu ea la duș ca să o spele. Și când a văzut vânătăile, urmele de pe piele, mi-a scris că nu se poate să fie de la căzături. Mi-a trimis și poze. Vi le dau și dvs. Din păcate, nu am vrut să merg la IML (n.r. Institutul Național de Medicină Legală), ca să scot certificat.
Dar ce ați făcut?
Am sunat civilizat, pe la 8-9 seara, și am spus că înțeleg că acest sport e foarte greu, dar că loviturile pe care le-am văzut pe corpul fiicei mele... nu vreau să le mai văd.
Și ce s-a întâmplat?
Mama: Fiica mea mi-a spus, peste mulți ani, că a început s-o bată și mai tare. Pentru că le învăța să nu povestească acasă. Deci mai rău am făcut...
Mama unei foste gimnaste: „Camelia Voinea nu e om”
Dar la telefon, pe loc, care a fost reacția doamnei Voinea?
Nicio reacție, nicio reacție, de niciun fel. Pentru că nu e OK, nu e om...
Dar ați povestit cuiva, ați arătat pozele făcute de sora dvs.?
Da, am mers împreună cu soțul meu la președintele clubului Farul. Domnul Floroiu (n.r. Ilie), sper să nu greșesc.
Am crezut așa că e ceva... că nu s-a mai întâmplat așa ceva. Spre surprinderea noastră, nu eram singurii care puneam aceste probleme. «Știm că așa se întâmplă și nu avem ce face», cam asta a fost răspunsul. Foarte politicos ni s-a dat asta de înțeles.
Sunt oameni cărora le e frică. Și în Federație, atunci și acum. Dar de ce le e frică? Trebuie să acceptăm că există și astfel de oameni? Nu oameni, că e mult spus cu această ființă, credeți-mă.
Mulți spun că așa se ajunge campion olimpic, că altfel nu ai ajunge campion. Dar eu întreb dacă acel copil și-a ales să devină așa campion olimpic? Fiica mea nu s-a mai uitat mult timp la gimnastică.Mama sportivei antrenate de Camelia Voinea
Și mai departe...
Să vă mai spun ceva. A avut examen la Școala Militară de care vă spuneam. Și a avut o probă de 2.000 de metri. Iar ea a început să plângă că nu vrea să alerge. I-a spus cuiva de ce plângea, iar apoi a ajuns informația și la mine. Era tot din cauza anilor din gimnastică. Prefera ca, decât să fie lovită sau bătută, să i se dea ture de sală, să alerge.
Știm că repeți ceva de 100 de ori în sport, dacă nu ai făcut bine. Iar la ea, la 18 ani, revenea trauma trăită în sală dacă era pusă să alerge.
Vreau să confirm mărturiile celorlalte fete cu care ați vorbit. Păcat dacă mai sunt oameni care cred că aceste povești sunt neadevărate.
Ați văzut și imaginile publicate de noi cu Sabrina Voinea și mama sa, în care cea din urmă are un comportament abuziv?
Da. Și fiica mea le-a văzut. Bine, ea se mai uita la concursuri și când Sabrina rata sau nu lua locul 1, mereu zicea: „Ce bătaie o să mănânce acum că n-a luat locul întâi”.
Mie-mi e milă. Se muncește mult, se muncește enorm. Dureroasă munca, iar pe lângă asta să mai ai și un așa tratament, e de nedescris.
Eu nu mă pricep foarte mult, nu sunt de specialitate, dar întotdeauna am zis că Sabrina, deși se califică bine, ratează în ultimul moment. Și cred că asta poate și din cauza psihicului care e făcut vraiște.
0 Comentarii