Tată român din Italia, îngropat în datorii de peste 500.000 de euro: Miracol de Crăciun pentru familia sa, salvat de solidaritatea unui necunoscut „Și eu trăiesc din comisioane. Anul acesta am avut trei luni cu salariu zero. Lumea noastră e făcută din urcușuri și coborâșuri. Nu mă plâng, dar tocmai de aceea cred că un gest de solidaritate este obligatoriu”, spune italianul.

Vasile P., românul de 44 de ani care trăiește la Ancona, în Italia, împreună cu soția și fiica sa, și care a ajuns să aibă în cont doar 7 euro și 86 de cenți după ce mica lui firmă de construcții navale a fost doborâtă, în 2012, de falimentul unui client important, va fi ajutat să aibă un Crăciun mai frumos de un italian necunoscut care i-a citit povestea în presă.

Datoria sa a a ajuns până la 517.665 de euro în prezent, după ce clientul său a dat faliment și nu i-a plătit facturile, transformând fiecare zi din ultimii 13 ani într-o cursă disperată pentru supraviețuire.
Potrivit publicației Il Resto del Carlino, după ani de presiuni și notificări, Vasile s-a prezentat la autorități cu un tablou crud: un cont bancar gol, un salariu modest de muncitor sezonier, o Lancia Y din 2001 ca singur bun notabil și o familie de întreținut.

Tribunalul din Ancona i-a acordat procedura de lichidare controlată, stabilind că familia are nevoie de 1.535 de euro pe lună pentru a nu cădea în sărăcie extremă, iar diferența, circa 500 de euro, va merge la creditori timp de trei ani.

De asemenea, mașina rămâne în familie, fiind considerată indispensabilă pentru serviciu și școală.
În tot acest timp, Vasile a încercat să „rămână curat”: a muncit ocazional, a trecut prin două operații la spate și prin pandemia de Covid fără să părăsească Italia.

„Nu puteam să iau valiza și să fug. Aici merge la școală copilul meu și aici este viața noastră”, spune el.
Povestea sa a impresionat un agent de comerț din Valsamoggia, Stefano Gamberini, 56 de ani, care de 15 ani, în fiecare decembrie, renunță la cadouri și alege o familie căreia să-i schimbe discret finalul poveștii.

Publicația italiană scrie că, de aproximativ cincisprezece ani, el și soția sa au renunțat la cadourile de Sărbători, aniversări și zile de naștere, transformând banii în ajutoare concrete pentru cei aflați în impas.
Când a citit despre „tatăl cu 7,86 euro în cont și o Lancia Y din 2001”, a simțit că a venit rândul acestei familii:

„Și eu trăiesc din comisioane. Anul acesta am avut trei luni cu salariu zero. Lumea noastră e făcută din urcușuri și coborâșuri. Nu mă plâng, dar tocmai de aceea cred că un gest de solidaritate este obligatoriu.”

El critică și ușurința cu care se risipesc bani pe lucruri inutile: „Aruncăm bani pe aperitive și tricouri de care nu avem nevoie. În loc să îi risipim, uneori ar trebui doar să dăm cinci euro cuiva care muncește din greu și abia supraviețuiește. Poate în ziua aceea mănâncă decent.”

În ochii lui, oameni ca tatăl român din Ancona sau cei care duc pizza la domiciliu, „oameni invizibili care doar supraviețuiesc”, sunt „noii sclavi” ai unei societăți care aleargă fără să se oprească.
„Este o situație pe care nu o poți ignora. Și da, i se poate întâmpla oricui din lumea afacerilor. Chiar și mie”, spune Gamberini.

Pentru familia din Ancona, lichidarea controlată nu șterge datoriile ca prin miracol, iar sprijinul lui Gamberini nu rescrie complet finalul.

Dar, la acest Crăciun, cei 7,86 euro din cont nu mai sunt doar simbolul eșecului, ci și punctul de plecare pentru o nouă șansă, în care legea și solidaritatea se întâlnesc pentru a nu împinge un tată și o fetiță în prăpastie.