Nu, tovarăși. Comunismul nu a fost deloc „un lucru bun”, așa cum consideră nu mai puțin de 45% dintre tinerii români de astăzi. Alte date șocante: mai bine de jumătate dintre români încă mai cred despre comunism, la 36 de ani de la Revoluție, că a fost „mai degrabă un lucru bun pentru România”, pe considerentul „s-au întâmplat mai multe lucruri bune decât rele”.
Cu alte cuvinte, indicele fericirii și bunăstării e ca un scor la fotbal: cinci oameni fericiți că au găsit carne contează mai mult decât un singur om nefericit (inginerul Gheorghe Ursu), omorât în bătaie de niște securiști. Cumva ironic, cea mai bună acțiune de contracarare și demolare a miturilor, împrăștiate cu multe „like”-uri pe rețelele sociale, despre Ceaușescu și comunism, vine chiar de la bătrâna Securitate comunistă: sute de rapoarte și documente întocmite în perioada noiembrie-decembrie 1989 documentează extrem de detaliat dezastrul economic și social în care comunismul a lăsat România și cât de gol era, în realitate, Nicolae Ceaușescu.
Rapoartele, întocmite de ofițerii fostei Direcții de Contrainformații Economice a Securității, desecretizate de SRI, sunt una din cele mai bune radiografii ale falimentului comunismului românesc. Sunt mii de pagini care destructurează, din chiar interiorul sistemului de atunci, întreaga mitologie transformată în prezent în armă politică și de propagandă.
Să luăm, de pildă, situația aprovizionării Bucureștiului, în luna decembrie 1989.
Raport al Securității, decembrie 1989, desecretizat de SRI
Pentru bucureșteni, se livraseră doar 4,5% din necesarul de carne, zero tone de orez și 15% din necesarul de cartofi sau legume. Fasole? Zero. Ouă? „488 mii bucăți”, dintr-un necesar de „2.322 mii bucăți”.
Pe data de 4 decembrie 1989, bucureștenii au trăit, ce-i drept, puțin mai bine. Puteai vedea mai multe cozi la alimentare, în condițiile în care Capitală găseai puțin mai multă carne și ouă decât cu o zi în urmă. Dar tot era insuficient
„Dacă vorbim de tineri, cea mai importantă chestiune e educația. În școală ei nu primesc niște informații foarte precise despre regimul comunist și despre comunism în general, și despre Ceaușescu, în particular”, a declarat pentru antena3.ro Mădălin Hodor, istoric CNSAS. „Există o problemă cu educatorii, cu profesorii de istorie: unii dintre ei sunt nostalgicii ai comunismului. Practic, cei care predau istoria comunismului în școli sunt chiar ei nostalgici după comunism”.
Hodor arată că tot acest reviriment al „nostalgiei după comunism” nu are nicio legătură cu vreo nostalgie autentică față de acea perioadă.
„Noi ne confruntăm nu cu nostalgia, că și eu pot fi nostalgic după anumite episoade din trecut, ci cu o creație artificială. o propagandă care folosește elemente din nostalgie pentru a le instrumentaliza într-o anumită direcție. Iar direcția e de a șubrezi încrederea în societatea democratică și românească de azi.
Există astfel site-uri și conturi online special „dedicate” acestei false nostalgii.
Un român turnat la Securitate pentru că a comentat la coadă:„Am stat la coadă dar bineînțeles că nu am ajuns. S-au dat pui (mai mult vrăbii, mortăciuni)”
Un raport, redactat pe 7 decembrie 1989 de un turnător al Securității, prezintă situația tragi-comică a unui cetățean din Sebeș care „a vorbit împotriva regimului” la o coadă la ouă.
„Ieri am stat la coadă la ouă, dar bineînțeles că n-am ajuns, căci s-au terminat”.
Cetățeanul din Sebeș a continuat că „a prins” totuși niște pui care arătau, mai degrabă a „vrăbii, mortăciuni”.
„Aspectul lor mă îmbia, să-i arunc în găleata de gunoi, dar nu mi-am permis acest lucru, acum, în epoca de aur”
„Nostalgia” după raiul comunist se concentrează cu predilecție asupra perioadei de relativă deschidere și prosperitate din anii '60-'70. Nu se suflă nicio vorbă despre opresiunea sălbatică a anilor '50-'60, sau foametea și frigul care au pus stăpânire pe România după 1980, ca și cum acele perioade nu au existat deloc, iar comunismul românesc a existat suspendat în timp doar între 1965 și 1979.
„E un mix de falsă istorie care proiectează asupra unor figuri de genul lui Ceaușescu idei greșite, cum că pe vremea aia se putea să ai lucruri și pe vremea asta nu. Și că Ceaușescu a fost patriot pentru că asigura poporului acele condiții minimale”, spune Mădălin Hodor.
Cum asigura Ceaușescu acele condiții minimale? Păi, să ne uităm peste notițele și planurile de alimentație publică pe care tovarășul președinte le făcea în timpul ședințelor.
Iată cum arăta de pildă rezumatul „ședinței de lucru pentru aprovizionarea Capitalei”, din 8 octombrie 1989:
Rapoartele, întocmite de ofițerii fostei Direcții de Contrainformații Economice a Securității, desecretizate de SRI, sunt una din cele mai bune radiografii ale falimentului comunismului românesc. Sunt mii de pagini care destructurează, din chiar interiorul sistemului de atunci, întreaga mitologie transformată în prezent în armă politică și de propagandă.
Să luăm, de pildă, situația aprovizionării Bucureștiului, în luna decembrie 1989.
Raport al Securității, decembrie 1989, desecretizat de SRI
Pentru bucureșteni, se livraseră doar 4,5% din necesarul de carne, zero tone de orez și 15% din necesarul de cartofi sau legume. Fasole? Zero. Ouă? „488 mii bucăți”, dintr-un necesar de „2.322 mii bucăți”.
Ceva nu e normal: aproape 56% dintre români consideră că regimul comunist a însemnat „un lucru bun” și peste 66% dintre români cred că Ceaușescu a fost „un lider bun pentru România”. Aproape jumătate 48,4% cred că în comunism se trăia mai bine, conform unui sondaj recent comandat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICMER).
Pe data de 4 decembrie 1989, bucureștenii au trăit, ce-i drept, puțin mai bine. Puteai vedea mai multe cozi la alimentare, în condițiile în care Capitală găseai puțin mai multă carne și ouă decât cu o zi în urmă. Dar tot era insuficient
„Dacă vorbim de tineri, cea mai importantă chestiune e educația. În școală ei nu primesc niște informații foarte precise despre regimul comunist și despre comunism în general, și despre Ceaușescu, în particular”, a declarat pentru antena3.ro Mădălin Hodor, istoric CNSAS. „Există o problemă cu educatorii, cu profesorii de istorie: unii dintre ei sunt nostalgicii ai comunismului. Practic, cei care predau istoria comunismului în școli sunt chiar ei nostalgici după comunism”.
Hodor arată că tot acest reviriment al „nostalgiei după comunism” nu are nicio legătură cu vreo nostalgie autentică față de acea perioadă.
„Noi ne confruntăm nu cu nostalgia, că și eu pot fi nostalgic după anumite episoade din trecut, ci cu o creație artificială. o propagandă care folosește elemente din nostalgie pentru a le instrumentaliza într-o anumită direcție. Iar direcția e de a șubrezi încrederea în societatea democratică și românească de azi.
Există astfel site-uri și conturi online special „dedicate” acestei false nostalgii.
„Materialele distribuite nu au nicio legătură cu realitatea acelei epoci, sunt confecționate. O să vedeți poză cu țărani care stau la câmp, pe ideea ce bine era înainte când oamenii lucrau pământul. Dar ei nu lucrau niciun pământ al lor, că pământul era al CAP-ului. Sau vezi imagini cu mâncare în magazine, dar noi știm că în realitate acele magazine erau goale”, explică Hodor.
Un român turnat la Securitate pentru că a comentat la coadă:„Am stat la coadă dar bineînțeles că nu am ajuns. S-au dat pui (mai mult vrăbii, mortăciuni)”
Un raport, redactat pe 7 decembrie 1989 de un turnător al Securității, prezintă situația tragi-comică a unui cetățean din Sebeș care „a vorbit împotriva regimului” la o coadă la ouă.
„Ieri am stat la coadă la ouă, dar bineînțeles că n-am ajuns, căci s-au terminat”.
Cetățeanul din Sebeș a continuat că „a prins” totuși niște pui care arătau, mai degrabă a „vrăbii, mortăciuni”.
„Aspectul lor mă îmbia, să-i arunc în găleata de gunoi, dar nu mi-am permis acest lucru, acum, în epoca de aur”
„Nostalgia” după raiul comunist se concentrează cu predilecție asupra perioadei de relativă deschidere și prosperitate din anii '60-'70. Nu se suflă nicio vorbă despre opresiunea sălbatică a anilor '50-'60, sau foametea și frigul care au pus stăpânire pe România după 1980, ca și cum acele perioade nu au existat deloc, iar comunismul românesc a existat suspendat în timp doar între 1965 și 1979.
„E un mix de falsă istorie care proiectează asupra unor figuri de genul lui Ceaușescu idei greșite, cum că pe vremea aia se putea să ai lucruri și pe vremea asta nu. Și că Ceaușescu a fost patriot pentru că asigura poporului acele condiții minimale”, spune Mădălin Hodor.
Cum asigura Ceaușescu acele condiții minimale? Păi, să ne uităm peste notițele și planurile de alimentație publică pe care tovarășul președinte le făcea în timpul ședințelor.
Iată cum arăta de pildă rezumatul „ședinței de lucru pentru aprovizionarea Capitalei”, din 8 octombrie 1989:
.jpg)
0 Comentarii