Folosesc asfalt poros (apa trece prin el), grădini pe acoperișuri și zone umede artificiale în loc de parcuri cimentate. În timpul ploilor torențiale, orașul acționează ca un burete uriaș, reținând apa în sol, iar apoi o eliberează lent, refolosind-o pentru irigații în perioadele de secetă.
Nevoia pentru această inovație a apărut din cauza urbanizării extrem de rapide. În ultimele decenii, orașele chineze s-au extins masiv, acoperind solul natural cu straturi impermeabile de beton și asfalt. Apa de ploaie nu mai avea unde să se scurgă în pământ, acumulându-se la suprafață și provocând inundații urbane severe chiar și la precipitații moderate. Infrastructura tradițională de țevi și canale („infrastructura gri”) s-a dovedit a fi insuficientă și costisitoare de întreținut, forțând inginerii să caute soluții bazate pe natură.
Tehnologia din spatele asfaltului permeabil este una dintre componentele cheie. Acest material arată similar cu asfaltul obișnuit, dar are o structură internă cu goluri mari interconectate, permițând apei să treacă direct prin el către straturile inferioare de pietriș și sol. Astfel, străzile și trotuarele nu mai devin râuri în timpul furtunilor, reducând riscul de acvaplanare pentru mașini și menținând circulația pietonală sigură, fără bălți imense.
Un alt element vizibil este transformarea spațiilor verzi. În loc de peluze ornamentale ridicate deasupra nivelului străzii, care varsă apa și noroiul pe trotuar, orașele-burete folosesc „grădini de ploaie” sau bioswales. Acestea sunt zone verzi adâncite, situate mai jos decât nivelul străzii, unde apa se scurge gravitațional. Plantele alese sunt specii rezistente la excesul de apă, având rădăcini care stabilizează solul și facilitează infiltrarea rapidă.
Pe lângă gestionarea cantității de apă, sistemul se ocupă și de calitatea acesteia. Apa de ploaie care spală străzile colectează uleiuri, metale grele și praf, devenind poluantă. Trecând prin straturile de vegetație și sol ale orașului-burete, apa este filtrată natural înainte de a ajunge în pânza freatică sau în râuri. Microorganismele din sol descompun mulți dintre poluanții organici, acționând ca o stație de epurare biologică descentralizată.
Aceste orașe beneficiază și de un efect termic pozitiv. Betonul și asfaltul clasic absorb căldura soarelui și o radiază înapoi, creând efectul de „insulă de căldură urbană”. Prin reținerea apei în structura orașului, evaporarea ulterioară a acesteia răcește aerul ambiental. Parcurile umede și acoperișurile verzi funcționează ca un aparat de aer condiționat natural, scăzând temperatura în cartiere cu câteva grade în timpul verilor toride.
Implementarea proiectului a început în 2015, cu 30 de orașe-pilot, inclusiv Wuhan, Xiamen și Lingang (lângă Shanghai). În Lingang, de exemplu, trotuarele sunt realizate din cărămizi permeabile, iar lacul artificial central este conectat la o rețea de canale vegetale care reglează nivelul apei. Autoritățile au impus ca cel puțin 20% din suprafața urbană să aibă funcții de „burete”, cu ținta de a ajunge la 80% în viitorul apropiat.
Totuși, inginerii recunosc că sistemul are limite fizice. În cazul unor fenomene meteorologice extreme, cum sunt taifunurile care aduc cantități istorice de precipitații într-un timp scurt, solul se saturează și nu mai poate absorbi apă, inundațiile fiind inevitabile. Orașul-burete nu este o soluție magică pentru orice dezastru, ci un instrument de mitigare care reduce frecvența și severitatea inundațiilor mici și medii, oferind un timp de reacție mai bun.
Costurile de construcție și modernizare sunt semnificative, fiind adesea mai mari decât simpla turnare a betonului. Retrofitarea (modernizarea) cartierelor vechi, dens populate, este dificilă, deoarece necesită spargerea străzilor și reconfigurarea spațiilor publice existente. Cu toate acestea, economiile pe termen lung, rezultate din reducerea pagubelor materiale provocate de inundații și din conservarea apei, justifică investiția inițială.
Modelul chinezesc a devenit un studiu de caz pentru urbaniștii din întreaga lume. Pe măsură ce clima globală devine mai imprevizibilă, conceptul de a lucra cu apa, în loc de a lupta împotriva ei, câștigă teren. Orașele-burete demonstrează o schimbare de mentalitate, trecând de la dominarea naturii prin forță brută la integrarea inteligentă a ciclurilor naturale în arhitectura metropolelor moderne.
 pentru a lupta cu inundațiile. În loc să construiască diguri de beton tot mai înalte și sisteme de canalizare uriașe care se înfundă, China a schimbat strategia la 180 de grade. Noile cartiere sunt proiectate să absoarbă apa, nu să o respingă){kind=link}
0 Comentarii