Discursul care a îngropat oficial vechea ordine mondială. Diagnosticul dur pus de Mark Carney la Davos și lecția crucială pentru România

Istoria, prieteni, reține momentele de claritate absolută, adică acele clipe rare în care un lider politic are curajul să risipească ceața diplomatică și să numească realitatea crudă pe care toți o simt, dar o neagă. A făcut asta Churchill pe 5 martie 1946, la Westminster College din Fulton, în Missouri, în celebrul său discurs în care diagnostica noua arhitectură a lumii de după al Doilea Război Mondial: „De la Stettin, în Marea Baltică, până la Trieste, în Adriatică, o cortină de fier a coborât peste continent”.

Churchill nu crea Cortina de Fier prin vorbele sale, ci doar o făcea vizibilă, forțând lumea liberă să accepte că alianța de conjunctură cu sovieticii se încheiase și că o nouă eră, rece și divizată, începuse. Acel discurs a fost actul fondator al realismului occidental în fața Războiului Rece, un apel de a lua lumea „așa cum este”, nu așa cum și-ar fi dorit occidentalii să fie după euforia victoriei împotriva fascismului și nazismului.

La fel ca discursul lui Churchill, discursul de marți al premierului canadian Mark Carney, rostit pe scena Forumului Economic Mondial de la Davos, a fost unul care va intra mai mult ca sigur în cărțile de istorie și va fi văzut drept momentul diagnosticului erei în care noi trăim azi. Rar se întâmplă ca un lider mondial să vorbească atât de sincer despre cum funcționează lumea cu adevărat. Iar Carney a făcut asta pe tot parcursul celor 16 minute, cât a durat discursul său.

M-am gândit puțin dacă să pun sau nu eticheta asta, dar cred că putem să spunem că discursul premierului Canadei e cumva „momentul Fulton” al generației noastre. De ce?


Pentru că mesajul său a fost la fel de tăios ca cel al lui Churchill, în ideea de a indica că vechea ordine bazată pe reguli, care a garantat pacea și prosperitatea Occidentului timp de decenii, a murit.

Nu e bolnavă, nu este în tranziție, ci s-a prăbușit, iar refuzul de a accepta acest deces clinic nu face decât să vulnerabilizeze statele care încă mai cred în ea.


O doză de Realpolitik pur

Carney a adus în fața elitelor globale o doză de Realpolitik pur, avertizând că lumea a intrat într-o fază a realismului dur, specific secolului al XIX-lea, dar cu instrumente de secol XXI. Iar asta e de-a dreptul periculos.

Premierul Canadei nu s-a ferit să facă o analiză fără limbaj de lemn, în care să sugereze că marile puteri (fie că vorbim de rivalii sistemici precum China și Rusia, sau de aliați tradiționali deveniți imprevizibili precum Statele Unite) își exercită acum dominația fără scrupule.

Iar în această nouă paradigmă geopolitică, Carney avertizează că forța dictează dreptul, iar arhitectura internațională este remodelată de interesele naționale brute, nu de tratate multilaterale.

Capcana „vieții în minciună” și negustorul lui Havel

Și pentru că discursul avea nevoie de un moment de emoție care să explice starea în care se află lumea asta, Mark Carney a recurs la o metaforă filosofică puternică, invocându-l pe disidentul anticomunist Václav Havel (arhitectul Revoluției de Catifea din Cehoslovacia) și celebrul său eseu, „Puterea celor fără de putere”. Carney a amintit de imaginea negustorului care, în fiecare dimineață, așeza în vitrină lozinca „Muncitori din toate țările, uniți-vă!”.

Negustorul nu credea în mesaj, nici trecătorii, și nici măcar regimul. Totuși, afișul rămânea acolo ca un ritual de supunere, o modalitate de a evita problemele și de a semnala conformitatea.

Havel numea asta „a trăi în interiorul minciunii”, adică o stare în care sistemul supraviețuiește doar pentru că toți se prefac că acesta funcționează. Sistemul persistă, spune Carney, citându-l pe Havel, nu doar prin violență, ci prin participarea oamenilor obișnuiți la ritualuri pe care le știu în mod privat că sunt false.

„Puterea sistemului nu vine din adevărul său, ci din dorința tuturor de a acționa ca și cum ar fi adevărat. Iar fragilitatea sa provine din aceeași sursă. Chiar și atunci când o singură persoană încetează să mai acționeze, când negustorul își îndepărtează afișul, iluzia începe să se risipească. Prieteni, este timpul ca statele și companiile să-și dea jos afișele”, a spus Mark Carney direct de pe scena de la Davos.

De ce a adus în discuție premierul Canadei exemplul negustorului din timpul comunismului? Pentru a face publicul internațional să înțeleagă situația geopolitică actuală. Care e aia? Păi statele occidentale și în special „puterile mijlocii” precum Canada și țările europene (nu UE ca întreg) sunt astăzi asemenea negustorului lui Havel.

Adică continuă să invoce „ordinea internațională bazată pe reguli”, să citeze din Carta ONU și să vorbească despre comerț liber, deși știu, în privat, că aceste concepte s-au golit de putere. Asta spune Carney, care ține să precizeze și că marile puteri se scutesc de reguli când le convine, aplică dreptul internațional asimetric și folosesc instituțiile globale doar ca paravan pentru exercitarea puterii.


Integrarea economică, transformată în armă


Premierul canadian a avertizat și că interdependența economică, odată văzută ca un garant al păcii (adică teoria că țările care fac comerț nu se războiesc), a fost transformată într-o armă (aici a făcut referire la Donald Trump).



„Canadienii știu că vechea noastră presupunere confortabilă cum că geografia și alianțele ne garantează automat securitatea și prosperitatea nu mai este valabilă”, a spus Carney.