Există sportivi care câștigă trofee. Și există oameni care ajung simboluri. Cristi Chivu pare că a trecut în a doua categorie. Românul nostru are Italia la picioare, iar zilele astea se vorbește despre el la superlativ. Și nu doar zilele acestea, în contextul victoriilor cu Inter sau al Jocurilor Olimpice de Iarnă, ci de fiecare dată când numele lui e rostit nu ca al unui fost fotbalist, ci ca al unui lider respectat.
Puțini știu însă ce durere, ce dramă și ce promisiune l-au transformat pe băiatul din Reșița, în bărbatul respectat de azi. Italia, la picioarele lui Chivu. Victorii în lanț cu Inter. Italia îl iubește pe cristi Chivu, dar îl privește și altfel. Nu doar ca fost fundaș elegant al lui Inter, nu doar ca românul care a ridicat Liga Campionilor, ci ca lider. După primele 24 de etape, Inter Milano este pe primul loc în Serie A, cu 58 de puncte, iar echipa lui a legat cinci victorii consecutive.
Inter i-a oferit un contract până în vara lui 2027, cu un salariu de aproximativ 2,5 milioane de euro pe sezon, iar fostul căpitan al tricolorilor nu a dezamăgit! Scrie istorie la Inter, așa cu a făcut cu fiecare rol pe acre l-a avut la Nerazzurri. Prima dată jucător, apoi formator de juniori, acum ca antrenor principal al primei echipe.
Cristi Chivu a purtat torța olimpică într-o companie selectă
Cristi Chivu a purtat flacăra olimpică pe străzile orașului Milano, pe 5 februarie, înaintea deschiderii Jocurilor Olimpice de iarnă, care au loc în perioada 6-22 februarie 2026, în Italia. Nu a fost un gest simbolic minor. Torța nu e oferită pentru performanțe sportive punctuale, ci pentru statut public, pentru încredere și imagine.
Cristi Chivu și-a pierdut tatăl când avea 17 ani
Povestea lui Chivu începe însă departe de Milano. La Reșița. Și într-o seară pe care nu o poate uita niciodată. Pe 31 martie 1998, cu câteva ore înaintea unui meci cu Ceahlăul, Cristi Chivu a fost chemat acasă. Tatăl lui, Mircea Chivu (1954-1998), fost fotbalist și antrenor, își trăia ultimele clipe, răpus de cancer la doar 44 de ani, relatează gsp.ro. În locul unei despărțiri obișnuite, i-a spus ceva ce un copil de 17 ani nu ar trebui să audă: „Du-te înapoi în cantonament şi pregăteşte-te de meci. Bateţi Ceahlăul pentru Reşiţa şi pentru mine”.
Cristi s-a întors. Reșița a câștigat 5–1. A marcat și el. A fost primul moment în care copilul a devenit adult. Mircea Chivu, tatăl lui cristi Chivu, a fost fundaș la CSM Reșița în anii ’70–’80 și antrenor al echipei între 1994 și 1998. După Revoluție antrenase inclusiv în Germania. Un om respectat și regratat. El a fost cel care i-a sădit disciplina și, poate mai important, responsabilitatea. „I-am promis că voi avea grijă de familie”, avea să spună Chivu mai târziu.
„M-am maturizat foarte mult, de la o zi la alta. Pierderea pe care am suferit-o nu s-a simțit în progresul meu. Maturizându-mă foarte devreme și plecând într-un alt oraș, Craiova, învățând să trăiesc singur, am învățat și să mă descurc singur și am avut ca principală motivație promisiunea pe care i-am făcut-o tatălui meu pe patul de moarte, și anume că voi avea grijă de familie. I-am spus să nu-și facă griji, că voi fi un om responsabil, un cap de familie care să-l înlocuiască”, povestea Chivu în cadrul Sports Business Academy, citat de Sport.ro.
De atunci a jucat pentru Ajax, Roma, Inter, a câștigat Champions League, a fost căpitanul României. Dar în toate interviurile apare aceeași idee: nu performanța l-a maturizat, ci pierderea. A învățat singur autocritica, a învățat să nu se mulțumească niciodată și să nu ceară ajutor. A dat „cu capul de pereți”, cum spune chiar el, până a devenit omul de azi. Este un profesionist, un familist convins, un tată „de zahăr” pentru anstasia și Natalia, cele două fiice pe care le are cu Adelina Chivu.
Acum, când Inter e lider în Serie A și Italia îl aplaudă, povestea nu mai e despre tactică sau rezultate. E despre un copil care a plecat dintr-un oraș de provincie, cu o dramă în suflet, dar care a dus mai departe un nume. Cu onoare. Fotografii: PROFIMEDIA / HEPTA / Instagram
Mariana Chivu, mama lui Cristi Chivu, povestește cum, încă de foarte tânăr, fiul ei a fost nevoit să se descurce singur. La 18 ani plecase deja la Craiova, unde ajunsese să se întrețină de unul singur.
„Prin clasa a șasea, taică-su mi-a zis că va ajunge mare fotbalist, dar mi-a cerut să nu-i spun. Mircea era mai dur cu el, nu-l cocoloșea deloc. O dată a venit Cristi plângând de afară, se bătuse cu un copil, iar soțul meu i-a spus că el nu se poate certa cu vecinii din cauza problemelor lui, așa că să facă bine să și le rezolve singur.”
Mariana Chivu a explicat cât de mult l-a schimbat pierderea tatălui. „Moartea tatălui său l-a maturizat brusc. Cristi a luat viața în piept și a plecat singur la Craiova, unde la 18 ani stătea și se gospodărea singur. Dar n-am avut emoții cu el, nici măcar atunci când a plecat la Amsterdam. Cristi a fost mereu un tip cu capul pe umeri. A învățat singur olandeza, și-a luat casă la Amsterdam și ajunsese căpitanul echipei la 22 de ani. Asta mi-a demonstrat că e om stăpân pe el”, a povestit Mariana Chivu, pentru Adevarul.
Inter i-a oferit un contract până în vara lui 2027, cu un salariu de aproximativ 2,5 milioane de euro pe sezon, iar fostul căpitan al tricolorilor nu a dezamăgit! Scrie istorie la Inter, așa cu a făcut cu fiecare rol pe acre l-a avut la Nerazzurri. Prima dată jucător, apoi formator de juniori, acum ca antrenor principal al primei echipe.
Cristi Chivu a purtat torța olimpică într-o companie selectă
Cristi Chivu a purtat flacăra olimpică pe străzile orașului Milano, pe 5 februarie, înaintea deschiderii Jocurilor Olimpice de iarnă, care au loc în perioada 6-22 februarie 2026, în Italia. Nu a fost un gest simbolic minor. Torța nu e oferită pentru performanțe sportive punctuale, ci pentru statut public, pentru încredere și imagine.
Românul a alergat prin piața din fața bisericii Sant’Ambrogio până spre Duomo, alături de nume uriașe ale sportului italian, precum Flavia Pennetta și Francesca Schiavone și chiar de președintele Comitetului Olimpic Italian. A fost însoțit de familie, s-a oprit pentru fotografii cu oamenii care l-au recunoscut pe stradă și a spus simplu că se simte „onorat”. În acel moment, Chivu nu mai era doar antrenorul lui Inter, era un personaj adoptat de un oraș, de o țară.
Cristi Chivu și-a pierdut tatăl când avea 17 ani
Povestea lui Chivu începe însă departe de Milano. La Reșița. Și într-o seară pe care nu o poate uita niciodată. Pe 31 martie 1998, cu câteva ore înaintea unui meci cu Ceahlăul, Cristi Chivu a fost chemat acasă. Tatăl lui, Mircea Chivu (1954-1998), fost fotbalist și antrenor, își trăia ultimele clipe, răpus de cancer la doar 44 de ani, relatează gsp.ro. În locul unei despărțiri obișnuite, i-a spus ceva ce un copil de 17 ani nu ar trebui să audă: „Du-te înapoi în cantonament şi pregăteşte-te de meci. Bateţi Ceahlăul pentru Reşiţa şi pentru mine”.
Cristi s-a întors. Reșița a câștigat 5–1. A marcat și el. A fost primul moment în care copilul a devenit adult. Mircea Chivu, tatăl lui cristi Chivu, a fost fundaș la CSM Reșița în anii ’70–’80 și antrenor al echipei între 1994 și 1998. După Revoluție antrenase inclusiv în Germania. Un om respectat și regratat. El a fost cel care i-a sădit disciplina și, poate mai important, responsabilitatea. „I-am promis că voi avea grijă de familie”, avea să spună Chivu mai târziu.
„M-am maturizat foarte mult, de la o zi la alta. Pierderea pe care am suferit-o nu s-a simțit în progresul meu. Maturizându-mă foarte devreme și plecând într-un alt oraș, Craiova, învățând să trăiesc singur, am învățat și să mă descurc singur și am avut ca principală motivație promisiunea pe care i-am făcut-o tatălui meu pe patul de moarte, și anume că voi avea grijă de familie. I-am spus să nu-și facă griji, că voi fi un om responsabil, un cap de familie care să-l înlocuiască”, povestea Chivu în cadrul Sports Business Academy, citat de Sport.ro.
Doi ani mai târziu, la Euro 2000, golul său cu Anglia a dus România spre victoria 3–2. Atunci a spus zâmbind spre cer: „Sînt sigur că tata, de acolo de unde e, a pus mîna şi a oprit acea minge în poartă”, mai amintește gsp.ro.
De atunci a jucat pentru Ajax, Roma, Inter, a câștigat Champions League, a fost căpitanul României. Dar în toate interviurile apare aceeași idee: nu performanța l-a maturizat, ci pierderea. A învățat singur autocritica, a învățat să nu se mulțumească niciodată și să nu ceară ajutor. A dat „cu capul de pereți”, cum spune chiar el, până a devenit omul de azi. Este un profesionist, un familist convins, un tată „de zahăr” pentru anstasia și Natalia, cele două fiice pe care le are cu Adelina Chivu.
Acum, când Inter e lider în Serie A și Italia îl aplaudă, povestea nu mai e despre tactică sau rezultate. E despre un copil care a plecat dintr-un oraș de provincie, cu o dramă în suflet, dar care a dus mai departe un nume. Cu onoare. Fotografii: PROFIMEDIA / HEPTA / Instagram
Mărturia mamei: „Moartea tatălui lui l-a maturizat într-o clipă”
Mariana Chivu, mama lui Cristi Chivu, povestește cum, încă de foarte tânăr, fiul ei a fost nevoit să se descurce singur. La 18 ani plecase deja la Craiova, unde ajunsese să se întrețină de unul singur.
„Prin clasa a șasea, taică-su mi-a zis că va ajunge mare fotbalist, dar mi-a cerut să nu-i spun. Mircea era mai dur cu el, nu-l cocoloșea deloc. O dată a venit Cristi plângând de afară, se bătuse cu un copil, iar soțul meu i-a spus că el nu se poate certa cu vecinii din cauza problemelor lui, așa că să facă bine să și le rezolve singur.”
Mariana Chivu a explicat cât de mult l-a schimbat pierderea tatălui. „Moartea tatălui său l-a maturizat brusc. Cristi a luat viața în piept și a plecat singur la Craiova, unde la 18 ani stătea și se gospodărea singur. Dar n-am avut emoții cu el, nici măcar atunci când a plecat la Amsterdam. Cristi a fost mereu un tip cu capul pe umeri. A învățat singur olandeza, și-a luat casă la Amsterdam și ajunsese căpitanul echipei la 22 de ani. Asta mi-a demonstrat că e om stăpân pe el”, a povestit Mariana Chivu, pentru Adevarul.
.jpg)
0 Comentarii