Geniul ignorat de propria țară: Anghel Rugină, românul care a vrut să ne salveze economia în 1990 Pentru mulți români, anii '90 au însemnat haos, hiperinflație și fabrici vândute pe nimic. Însă, istoria ar fi putut arăta complet diferit dacă liderii de atunci ar fi ascultat un singur om. Numele său este Anghel Rugină, un economist de talie mondială, aclamat în Statele Unite ale Americii,

Numele său este Anghel Rugină, un economist de talie mondială, aclamat în Statele Unite ale Americii, care a venit la București cu planul unui „miracol economic”. Cum a ajuns acest savant să fie ovaționat în Occident și ignorat cu aroganță acasă?

De la Vizurești la exilul academic
Născut la 24 mai 1913, în satul Vizurești din județul Galati, Anghel N. Rugină a demonstrat o minte sclipitoare încă din tinerețe. A absolvit Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București (astăzi ASE) în 1936, avându-l ca mentor pe ilustrul Virgil Madgearu. După obținerea doctoratului în 1942, realizând direcția dezastruoasă spre care se îndrepta Europa de Est odată cu avansul sovieticilor, Rugină a părăsit țara. Și-a continuat studiile în Germania, obținând un al doilea doctorat la Universitatea din Freiburg (1948), inima școlii economice a ordoliberalismului, care a pus bazele miracolului economic german postbelic.

Cariera fulminantă în Statele Unite

În 1950, a emigrat în SUA, având doar câțiva dolari în buzunar. Datorită geniului său, a devenit rapid o voce respectată. A predat la universități de prestigiu, consacrându-se ca profesor emerit la Northeastern University din Boston, unde a predat între 1958 și 1982. Acolo a dezvoltat „Teorema generală a echilibrului” și noi teorii monetare. Anghel Rugină a fost un adversar înverșunat al inflației, pe care o numea „un furt legalizat din buzunarul cetățeanului”. El propunea un sistem financiar extrem de stabil, în care moneda să aibă acoperire reală (în etalonul aur sau argint), pentru a proteja economiile oamenilor de rând împotriva abuzurilor guvernelor.


Întoarcerea din 1990 și planul refuzat

Imediat după căderea regimului comunist, în 1990, savantul de 77 de ani s-a întors în România, plin de speranță. A adus cu el un proiect detaliat, un program de redresare și tranziție care să evite „terapia de șoc”. Planul său prevedea o privatizare treptată și corectă, emiterea unei noi monede naționale convertibile (cu acoperire parțială în metale prețioase), echilibrarea prețurilor și stimularea masivă a producției interne. A fost primit cu brațele deschise de mediul academic, fiind ales membru de onoare al Academiei Române, dar politicienii aveau cu totul alte planuri.

Tragedia unei viziuni respinse
Din păcate, clasa politică post-revoluționară, guvernată de interese obscure, i-a respins planul. Ideile lui Anghel Rugină cereau transparență, disciplină financiară și onestitate – concepte complet incompatibile cu jaful tranziției din anii '90. Politicienii i-au catalogat teoriile drept „utopice” sau „învechite”, preferând calea inflației galopante, a devalorizării masive a leului și a deindustrializării sălbatice. Mâhnit de ceea ce vedea și de modul în care o națiune întreagă era lăsată să se scufunde în sărăcie, profesorul s-a reîntors în Statele Unite.
Anghel Rugină s-a stins din viață pe 15 decembrie 2008, la Boston, la onorabila vârstă de 95 de ani. A lăsat în urmă zeci de tratate economice și o recunoaștere internațională uriașă, fiind unul dintre marii gânditori ai capitalismului etic.
Oare cum ar fi arătat România de astăzi dacă guvernanții din anii '90 ar fi aplicat planul său de stabilizare economică?