Nicușor Dan, atac la George Simion: "A aplaudat când România era scoasă din Visa Waiver. În SUA nu l-a primit nimeni" Nicușor Dan îl ia pe Simion la bani mărunți: Cum să te vinzi patriot, dacă te bucuri când românii rămân la coadă la viză?

Cum să te vinzi patriot, dacă te bucuri când românii rămân la coadă la viză?„A mulțumit, în urmă cu 8-9 luni, Statelor Unite că ne-au scos de pe din acest program. Și, de asemenea, faptul că același om politic, cu o numeroasă delegație, nu a fost primit de nimeni în Statele Unite.

Asta e relevant pentru credibilitatea pe care oamenii ăștia o au pe plan international", a spus președintele.
Ce se mai lăuda George Simion în campania electorală că are multe uși deschise extern în comparație cu Nicușor Dan.
Mai departe, povestea devine și mai „românească”:


Un om de afaceri, Dragoș Sprînceană, spune că Simion s-ar fi lăudat în fața unor oficiali americani că suspendarea/ieșirea României din program s-a decis la cererea lui.
Dacă e adevărat, e grav.
Dacă nu e adevărat, e și mai grav: înseamnă că cineva inventează „victorii” împotriva României, pentru like-uri politice.


Și acum partea care nu e despre „scandal”, ci despre credibilitate:
Nicușor Dan zice că e relevant că, la vizita din SUA, „nu a fost primit de nimeni”.
Asta doare pentru că în politica externă nu te ajută volumul.
Te ajută ușa care se deschide.
Dacă nu ți se deschide nicio ușă, rămâi cu… poze și povești.


Apropo de poze: momentul „viral” al vizitei a fost tăierea unui tort în formă de Groenlandă, glazurat cu steagul american.
Aici nu mai e geopolitică. E catering.


Și, ca să fie tabloul complet, Sprînceană mai face și ironia cu „miracolul”:
„Au spus că au băut doar apă… poate apa s-a transformat în vin.”
Dacă într-adevăr cineva a făcut lobby împotriva României ca să câștige electoral, atunci nu mai e „suveranism”.
E sabotaj de imagine pe interes național.


Ce te deranjează mai tare?
A) Politicianul care „aplaudă” când România pierde.
B) Politicianul care se laudă că a provocat asta.
C) Faptul că totul e ambalat în show: torturi, poze, glumițe, „miracole”.


Și încă una, ca să fie clar:
Patriotismul real nu se vede în strigăte. Se vede în rezultate.
În uși deschise. În acorduri. În respect.
Nu în deserturi tematice.