Peter Magyar a făcut ce la noi pare sport extrem: a stat ore întregi în fața presei și a răspuns la întrebări. Jurnaliștii din toată lumea au vrut să afle cine este, ce vrea, ce plan are. Omul a răspuns. Simplu. Clar. Fără ceață, fără comunicate sterile, fără acel talent românesc de a vorbi 20 de minute și să nu spui nimic. Spune că este conservator, de dreapta și patriot

Spune că este conservator, de dreapta și patriot. La noi, jumătate dintre politicieni sunt conservatori dimineața, progresiști la prânz și patrioți doar când apar camerele. Zice că dacă populism înseamnă să mergi în stradă și să vorbești cu oamenii, atunci da, este populist. La noi, dacă un politician coboară între oameni, sigur s-a rătăcit de coloana oficială.

Despre petrolul rusesc n-a venit cu poezii morale pentru fraieri și combinații pentru băieți deștepți. A zis direct: securitatea energetică e prioritară, iar energia se cumpără din sursa cea mai ieftină. Adică realism. La noi realismul apare doar după alegeri, când aflăm că “nu sunt bani”.
A spus și ceva ce la mulți politicieni români ar provoca o cădere de tensiune: Ucraina este victima războiului și numai ea decide cum face pace. Clar. Fără bâlbe. Fără echilibristică de talk-show.

În același timp, nu vrea Ucraina băgată rapid în UE. Vrea proces lung, ca pentru toți. Adică poți să fii lucid fără să fii laș. La noi mulți confundă lașitatea cu diplomația și confuzia cu înțelepciunea.
Apoi a mai spus ceva ce sigur nu unge Kremlinul pe suflet: Rusia este un risc de securitate. La noi unii nici atât nu pot spune. Se uită în jos, zâmbesc administrativ și scot o propoziție despre “context regional complex”. Tradus: n-au curaj.

Despre maghiarii din România care nu l-au votat, a spus că au fost induși în eroare de propagandă. Despre George Simion, și mai direct: l-a acuzat că a insultat memoria strămoșilor maghiari. Poți fi sau nu de acord cu tonul, dar măcar omul nu vorbește în puf. La noi prea mulți politicieni folosesc cuvintele ca să ascundă ideile, nu ca să le spună.

Și poate cea mai bună parte: a spus limpede că România nu se reduce la George Simion și că vede loc pentru cooperare româno-ungară. Iată o lecție de politică externă pe care unii de la București încă o caută prin sertarele cu declarații goale.
Despre relația cu SUA, despre Europa, despre zona euro, despre corupție, despre televiziunile hrănite cu bani politici, despre presa de stat, despre familie, despre acuzații, despre viitorul Ungariei, omul a vorbit. Mult. Direct. Asumat.

La noi, dacă un politician ar fi întrebat pe bune despre corupție, presă de partid și relația cu Rusia, probabil ar răspunde că “important este să privim înainte”. Da, înainte. Adică exact în perete.
Peter Magyar a câștigat alegerile și vorbește ca un om care vrea să conducă. Mulți dintre ai noștri vorbesc ca niște oameni care vor doar să nu supere pe nimeni. Și asta e diferența. Unul riscă. Ai noștri calculează. Unul spune. Ai noștri sugerează. Unul intră în sală. Ai noștri caută ieșirea din spate.

Politica nu înseamnă doar să fii viclean. Câteodată mai trebuie să ai și curaj. Iar aici, sincer, politicianul maghiar i-a lăsat pe mulți români în urmă. Nu prin ideologie. Prin bărbăție politică.