"NATO nu va apăra niciodată un bloc de locuințe din România. Nu poate recunoaște nici Armata Română și nici președintele", avertizează un expert în securitate.

"NATO nu va apăra niciodată un bloc de locuințe din România. Nu poate recunoaște nici Armata Română și nici președintele", avertizează un expert în securitate. De ce președintele nu putea invoca Articolul 4 Deși au trecut deja câteva zile după ce o dronă rusească s-a prăbușit peste un bloc de locuințe din municipiul Galați, rănind două persoane, autoritățile de la București nu au solicitat încă activarea Articolului 4 din Tratatul Atlanticului de Nord, semn că Bucureștiul încadrează episodul mai degrabă ca un incident, decât ca o amenințare pentru integritatea țării.

Prevederea permite oricărui stat membru care consideră că i se amenință integritatea teritorială, independența politică sau securitatea națională să ceară consultări de urgență cu ceilalți aliați. Expertul în securitate Hari Bucur-Marcu a oferit o explicație detaliată pentru Ziare.com. „În cazul dronei căzute la Galați, nu s-a pus problema unor asemenea consecințe grave: nu s-a pierdut niciun teritoriu, nu a căzut guvernul, nu a fost pusă în pericol siguranța publică la nivel național. Incidentele cu drone nu justifică invocarea Articolului 4, de către România. 

Acesta poate fi declanșat, însă, din cauze asemănătoare de către țările baltice, de exemplu. Acestea au făcut parte din URSS, și-au câștigat independența în urmă cu 30 de ani, iar incidentele cu drone pot fi mai ușor interpretate de ei ca fiind provocări la adresa integrității”, a explicat expertul în securitate. Mai mult, Bucur-Marcu a subliniat că Alianța Nord-Atlantică nu are capacitatea sau mandatul de a proteja fiecare bloc locuit în parte. Potrivit acestuia, apărarea aliată se concentrează pe obiective strategice și direcții critice, nu pe puncte civile izolate.


„O să vă spun ceva ce nu poate recunoaște nici Armata Română și nici președintele, pentru că și-ar decima scopul, dar adevărul este că în situații precum drone care în urma unor accidente ajung pe teritoriul nostru, apărarea se face pe direcții și pe obiective critice, nu pentru a proteja fiecare bloc locuit. Un bloc de locuințe nu va fi niciodată apărat ca obiectiv izolat, nici măcar de NATO. Alianța nu ne va trimite niciodată echipamente pentru asta, pentru că e datoria României să se ocupe de astfel de aspecte până la activarea Articolului 5, iar Armata are ca prioritate apărarea zonelor strategice și obiectivelor critice. Blocul acela din Galați putea fi apărat, eventual, doar prin amplasarea de echipament militar pe direcția de zbor a dronei, de exemplu pe ruta Odesa–Galați, prin dispunerea unor elemente de apărare care să aibă ca scop atacarea punctelor critice”, a precizat expertul.

Ce poate face România, în lipsa invocării Articolului 4?

Potrivit acestuia, deși încă nu are motive să invoce Articolul 4, România poate solicita sprijin bilateral din partea aliaților, așa cum s-a întâmplat deja.

„În schimb, România poate solicita sprijin aliaților, inclusiv echipamente și expertiză, dar acestea se obțin bilateral, nu din partea NATO. Deja există oferte din partea Italiei, Germaniei, Olandei și Ucrainei pentru a ajuta România să-și îmbunătățească capacitatea antidrone. În ultimă instanță, articolul 3 al Tratatului subliniază că fiecare stat membru are responsabilitatea principală de a-și pregăti propriile capacități de apărare, individual sau colectiv, iar abia apoi vine sprijinul alianței”, a explicat Hari Bucur-Marcu.




Expertul a încheiat cu o precizare de ordin tehnic, valabilă pentru toate statele lumii: „Trebuie înțeles că niciun sistem nu poate bloca complet toate obiectele zburătoare să intre în spațiul aerian. Nicio țară nu are o asemenea capacitate”, a conchis acesta. De câte ori a fost invocat Articolul 4 al Tratatului Nord Atlantic?

Invocarea Articolului 4 nu presupune automat o acțiune militară a Alianței. Acesta este un mecanism politic prin care un stat membru care se simte amenințat poate solicita consultări imediate în Consiliul Nord-Atlantic. Spre deosebire de Articolul 5, care reprezintă clauza de apărare colectivă (atacul împotriva unuia este considerat atac împotriva tuturor) și a fost invocat o singură dată, de Statele Unite după atacurile din 11 septembrie 2001, Articolul 4 este un instrument politic pentru coordonarea și consolidarea coeziunii aliate în fața diverselor provocări de securitate, fără a angaja automat forța militară.

De la înființarea NATO în 1949, Articolul 4 al Tratatului a fost invocat în mai multe rânduri de un număr limitat de state membre, în situații de criză bine determinate. Majoritatea covârșitoare a cererilor au venit din partea a două țări: Turcia, care a apelat singură la acest Articol de cinci ori între 2003 și 2020, și Polonia, care l-a invocat în nume propriu de două ori, în 2014 și 2025. Pe lângă acestea, o singură dată s-a înregistrat o cerere colectivă de consultări, la 24 februarie 2022, când opt state est-europene – Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România și Slovacia – au invocat simultan Articolul 4 ca reacție la invazia Rusiei în Ucraina.

Turcia a recurs la Articolul 4 în diverse contexte legate de instabilitatea din vecinătatea sa. Prima oară a fost în 2003, pe fondul invaziei Irakului, solicitând sprijin defensiv din cauza temerilor pentru securitatea sa teritorială. A mai apelat la acest Articol în iunie 2012, după ce aviația siriană a doborât un avion militar turcesc, și din nou în octombrie același an, când cinci civili turci au fost uciși de obuze siriene, cerând în final desfășurarea de rachete Patriot pentru protejarea granițelor. Turcia a mai invocat Articolul 4 în iulie 2015, în urma unor atentate teroriste, și în februarie 2020, după ce soldați turci au fost uciși în lovituri aeriene ale regimului sirian în provincia Idlib.



Polonia a recurs la Articolul 4 pentru prima dată în martie 2014, ca răspuns direct la acțiunile Rusiei în Ucraina vecină, în contextul anexării Crimeei, vizând consolidarea consultărilor aliate în fața unei amenințări la adresa securității sale. A doua invocare a avut loc în septembrie 2025, ca urmare a incursiunii unor drone rusești în spațiul său aerian, eveniment soldat cu doborârea acestora de forțele poloneze și olandeze, în contextul escaladării atacurilor rusești asupra Ucrainei.




Cea mai amplă mobilizare a Articolului 4 a avut loc la 24 februarie 2022, chiar în ziua declanșării invaziei rusești la scară largă în Ucraina. Cele opt state membre de pe flancul estic au cerut coordonat consultări de urgență în cadrul Alianței, ca prim pas politic pentru a evalua impactul și implicațiile asupra securității lor.