Localnicii din Plauru, unde miercuri au fost identificate resturi de dronă, spun că aceasta le-a trecut, duminică noaptea, pe deasupra capului. S-au speriat rău. „Sub tocul uşii m-am pus şi n-am mai ieşit din casă”, povestește o femeie din sat. Reacția autorităților, care au confirmat, după ce inițial au negat categoric, i-a pus și mai mult pe gânduri.
„Pe la 3 şi ceva a fost prima. S-a auzit «Zzzzz». Asta era drona. Apoi, mitraliera: «T-d-d-d-d». După aia au bubuit-o. Dintr-odată s-a auzit: «Vvvbuum». Toată casa tremură când o bubuie”, descrie Mariana Nedelcu, 65 de ani, noaptea de duminică spre luni, 3-4 septembrie.
E felul în care femeia resimte, în ultimele luni, atacurile armatei ruse asupra portului Ismail din Ucraina. Locuieşte în satul Plauru, din comuna Ceatalchioi, judeţul Tulcea. La o aruncătură de băţ de portul ucrainean, peste Dunăre.
„Era deasupra casei la cum zâzâia”
Numai că, în acea noapte de duminică spre luni, pentru familia Nedelcu, aceste zgomote s-au auzit mult mai aproape.
„Simţeam că drona e deasupra casei noastre, n-o vedeam, dar aşa de tare se auzea. Nevastă-mea s-a pus sub tocul uşii. De frică”, spune soţul său, Alexandru Nedelcu, 68 de ani.
Alexandru Nedelcu explică ce înseamnă să trăiești cu teama că o dronă a armatei ruse ți-ar putea cădea pe casă
„Sub tocul uşii m-am pus şi n-am mai ieşit din casă”, confirmă şi femeia. Spune că ea doarme în cameră cu papagalul ei. „Ăla, când a început zâzâitul, a luat-o pe şifonier. Apoi, buf!, jos, se zbătea, nu ştia cum să mai fugă”.
„Era deasupra casei la cum zâzâia. Era foarte puternic zgomotul. Eu aşteptam să t-d-d-d-d-d, să tragă în ea”, o completează domnul Nedelcu.
Se întâmpla spre dimineaţă, dar nu era încă lumină. Cei doi nu mai dormeau de câteva ore. Ploua torenţial.
Numai că ultima dronă n-a mai respectat rutina explozivă a nopţilor cuplului. „Zzzzz” şi-apoi gata. „Ori n-au mai bubuit-o, ori, de la ploaie, n-am auzit când a căzut”, încearcă cei doi să-şi explice. Dar, drept să spună, nu ştiu ce s-a întâmplat cu adevărat.
Dimineaţa, au vorbit cu singurul vecin de pe o rază de 200 de metri. Omul zicea că, la fel, a auzit drona deasupra casei, numai că el e convins c-a şi bubuit. Sperietura i-a marcat pe toţi, dar măcar au sentimentul că au scăpat.
Îl invită pe Iohannis să vadă cu ochii lui „exploziile care fac ziuă în toiul nopţii”
Când au auzit mesajul președintelui României, care a spus marți „am verificat absolut tot și pot să liniștesc populația, nu a existat nimic ce a ajuns în România”, lângă teamă s-a instalat și furia.
„Ce zice Iohannis: «domnule, staţi liniştiţi!». Păi, fratele meu, vino tu şi stai aici şi să te văd dacă eşti liniştit! Să vezi tu exploziile alea care fac ziuă în toiul nopţii. Păi, cade casa pe noi dacă mai continuă aşa”, oftează doamna Nedelcu.
.webp)
Frica începe să alunge oameni din sat
Mai sunt doar câteva case locuite în Plauru. Şi acelea, aflate la câteva sute de metri una de alta. De când a început războiul, cel puţin o locuinţă a fost părăsită, spune primarul Tudor Cernegă. Oamenii au plecat de frică.
Să fi rămas vreo 10-20 locuitori în sat, spun cetățenii adunați la birtul din Ceatalchioi. Când vin nepoţii la vreun bunic, populaţia aproape se dublează.
Casele au acoperiş din stuf şi pământ în jur. Dacă n-au căzut deja, gardurile imită cel mult unghiul turnului din Pisa. Asfalt n-a văzut Plauru de la întemeiere. Un singur sfat au localnicii pentru străini: să nu vină cu maşinile prin zonă, că e păcat să le strice.
Niciunul nu ştie nici unde, nici dacă drona pe care ei au auzit-o a picat, în cele din urmă. „Dar n-avea unde să se ducă, că doar nu era s-o-ntoarcă şi să meargă înapoi, spre Ucraina”, încearcă Alexandru Nedelcu un răspuns logic.
Continuarea pe libertatea.ro
0 Comentarii