Te-ai oprit vreodată pe marginea barajului Vidraru, simțind cum ți se taie respirația privind spre hăul de 166 de metri? Sub picioarele tale nu e doar beton, ci o istorie scrisă cu sudoare, geniu și, din păcate, mult sânge.

Iată povestea „gigantului” care a pus România pe harta lumii:O mobilizare faraonică (1961-1966) Imaginați-vă peste 8.500 de oameni lucrând zi și noapte în inima stâncii. Nu existau tehnologiile de azi, ci doar curaj și dălți care au perforat muntele pentru a crea 42 km de galerii subterane. S-a excavat atât de multă rocă (1,8 milioane mc), încât s-ar fi putut construi o autostradă din ea!

Prețul progresului: Un sat sub ape. Puțini știu că sub oglinda liniștită a lacului se află rămășițele satului Cumpăna. Case, amintiri și o biserică au fost înghițite de apă pentru a face loc acestui colos. Oamenii și-au lăsat în urmă tot ce aveau, mutându-se pentru totdeauna.Eroii tăcuți ai „Oțelului” Oficial s-a tăcut mult timp, dar se estimează că aproximativ 400 de oameni și-au dat viața pe acest șantier. Erau tineri care sfidau înălțimile, suspendați în frânghii deasupra prăpastiei. Fiecare centimetru de baraj poartă amprenta sacrificiului lor.

Prometeu și Fulgerul. Statuia uriașă de oțel care veghează barajul nu e acolo doar pentru decor. Îl reprezintă pe Prometeu, simbolul energiei, dar pentru localnici e „Omul cu Fulgerul”, cel care ne reamintește că forța omului a reușit să îmblânzească natura sălbatică a Argeșului.
Un record mondial la vremea lui

La inaugurare, Vidraru era al 5-lea baraj în arc din Europa ca înălțime. O bijuterie inginerească atât de solidă încât a supraviețuit fără nicio zgârietură marelui cutremur din 1977.
Data viitoare când treci pe Transfăgărășan și te oprești la Vidraru, nu te uita doar la peisaj. Ascultă muntele. Încă mai șoptește povestea celor care au săpat în piatră ca noi să avem astăzi lumină.